{RO} Cautatorii de povesti – Radu Paraschivescu, Catalin Stefanescu, Vlad Petreanu, Irina Pacurariu

Recenzie Cautatorii de povesti

1. “Părinţii sunt construiţi astfel, să nu creadă că pot fi salvaţi de copiii lor.”

2. “Tite aşa a şi crescut la Valea Mare, singur şi ţinut departe de ceilalţi copii, strigat, cu cruzime, de peste drum – “bă, înfiatule, bă amărâtule!”.”

3. “”Raisa, cum este să te mângâie o mamă?””

4. “”Ţi-ai dat examenul de prostie şi l-ai luat cu zece.””

5. “”Miercurea e ziua cea mai nesuferită dintre toate. Îţi strică şi weekendul de dinainte, şi pe cel de după.””

6. “Când umorul se întâlneşte cu exigenţa inclementă, e ca la buletinul meteo: descărcări electrice şi vânt cu aspect de vijelie.”

7. “Uneori, victoria înseamnă, pur şi simplu, să nu te retragi, să rezişti, pe loc, încăpăţânat, când toată lumea cedează, fuge, renunţă.”

8. “Nu vreau să văd un lucru frumos ca să-l compar cu mizeria în mijlocul căreia se înalţă, ci doar ca să-i sorb frumuseţea. M-am săturat de văicărelile nătânge (“Suntem de râsul curcilor”, “Ca la noi la nimeni” etc.), m-am săturat de alibiul nuferilor care au nevoie de noroi fiindcă doar aşa pot creşte. Mi-e lehamite de algoritmul pesimiştilor care cred că neamul ăsta are treizeci de icoane şi un milion de curve. Vreau ceva seducător şi atât. Cred cu încăpăţânarea candizilor că încă suntem capabili de gesturi nobile şi de idei generoase. Cred în tot ceea ce ziarele şi televiziunile mă asigură că nu mai există. Cred în graţia binelui.”

9. “Noi avem o vorbă aici: fiecare carte are cititorul ei. Şi cred că şi reciproca e valabilă: fiecare cititor are cartea lui. Un pensionar şi un adolescent nu se vor ilustra niciodată prin aceleaşi opţiuni de lectură şi de informare.”

10. “” – Ştii de ce sunt strugurii acri?
– Pentru că nu poţi ajunge la ei, spune vulpea.
– Nu. Pentru că nu sunt copţi, îi dă ursul replica.”
Aşa suna un spot pe care l-am auzit azi-dimineaţă la radio şi care făcea reclamă unui supermarket. În traducere personală: nu vă mai gândiţi că ceea ce nu puteţi obţine nu e necesar, pur şi simplu fie n-a venit timpul să vi se împlinească dorinţa, fie nu v-aţi calificat să vi se întâmple ceva bun.”

11. “De fiecare dată când deschizi o carte, o înşiruire de străini îşi aşteaptă cuminţi rândul la coadă pentru a intra în viaţa ta. Iubeşte-i deopotrivă, învaţă ce este bun de la cei buni şi învaţă ce este binele de la cei răi.”

12. “Beletristica reprezintă viaţa în toate formele, avatarurile şi metamorfozele ei şi nici măcar nu se limitează la asta, ci încalcă hotărât graniţele fanteziei pentru a o exploata, răvăşi, explora, până când acestea se risipesc ca un fum de ţigară. Cărţile reprezintă libertatea şi eliberarea în acelaşi timp. De curând, mi-am dat seama că, indiferent ce am face, oricâte experienţe am avea şi în oricâte ţări ne-am plimba, indiferent câţi copii sau nepoţi am avea, viaţa nu ar fi la fel de bogată fără savoarea unică a cărţilor…”

13. “Şi dacă ne gândim că mai sunt câteva milioane de oameni care se împrietenesc cu acelaşi autor şi cu aceleaşi personaje ca şi tine putem spune că gaşca cititorilor formează cea mai vastă reţea socială din istoria omenirii.”

14. “Hazul de necaz te salvează doar în măsura în care nu te îngroapă.”

15. “- Am ajuns în Ţara Sânilor. […] Uită-te şi tu prin ce comune trecem. Sânmartin, Sânsimion, Sântimbru, Sâncrăieni. Şi unde trebuie s-ajungem? Exact, la Sândominic. QED.”

16. “Dacă timpul iubirii e tot timpul, de ce nu s-ar putea spune la fel şi despre timpul cititului?”

17. “Suntem construiţi să simţim schimbările mari, evidente, să conştientizăm salturile înainte în domeniile care ne interesează, oricare ar fi acestea. Dar asemenea şocuri sunt mult mai rar întâlnite decât schimbările mici, nebăgate în seamă, care se acumulează în fiecare minut în tot ce ne-nconjoară. Ne privim în oglindă zi de zi şi nu vedem nimic schimbat, ani la rând, până la primul fir de păr alb, după care iar nu mai vedem nimic până ne-a albit tot părul. Aşteptăm, în ţara în care trăim, ca lucrurile să meargă bine dintr-odată, să fim prosperi şi bogaţi şi să iubim prezentul, în sfârşit, începând de azi, sau de mâine-dimineaţă, sau din prima zi a anului nou, în cel mai rău caz. Doar că schimbarea aceasta nu vine niciodată aşa, nici măcar adusă de o revoluţie, de prăbuşirea unui regim şi de naşterea altuia. Schimbarea se construieşte din miriade de întâmplări mărunte, neştiute, prin nenumăratele locuri uitate ale ţării, unde oameni curioşi, creativi, neliniştiţi se întâlnesc cu ideea altcuiva de foarte departe care şi-a imaginat, la un moment dat, cum ar fi să oferi toată informaţia de pe Pământ unor oameni care nu se gândiseră vreodată cât de departe pot ajunge, numai să încerce.”

18. “Indiferent cât de mic e locul în care trăieşti, există întotdeauna cineva care aduce lângă tine contemporaneitatea, dorinţa normală de a se exprima, de a comunica.”

19. “Munca de bibliotecar presupune un fel de mămoşenie combinată cu un anume fler pedagogic.”

20. “Ne place să săpăm după poveşti cu arome tari, însă uneori se poate întâmpla ca lucrul pe care-l scoţi la lumină să fie întunericul.”

21. “Voltaire: Fericirea e suma nenorocirilor de care n-ai avut parte.”

22. “Doar oamenii pe care viaţa i-a silit să îngenuncheze ştiu să stea cu adevărat în picioare.”

23. “Îmi scria o prietenă din Canada că: “Dacă încă mi-ar plăcea să dau titluri uşchite şi să mă joc cu cuvintele, aş zice că, într-un fel, de aici România îmi pare a fi Ţara părinţilor fără copii şi a copiilor fără părinţi. Părinţii generaţiei mele îşi văd copiii o dată la câţiva ani sau mai rar. Fără ei, anumite emisiuni la televizor, cu muzică şi momente duioase, ar fi fost posibile doar pe jumătate. Unii mor înainte să îşi ia rămas bun. Alţii aşteaptă telefonul săptămânal şi, când sună telefonul, răspund şi spun «Ştiam că eşti tu». Unii sunt fericiţi că lor, copiilor, le e bine acolo. Alţii sunt scepticicu privire la «câinii cu covrigi în coadă»”. Între ei e o mare singuratate. Or, copiii au plecat cu anii la muncă şi şi-au lăsat propriii copii pe la rude. Unii dintre ei se laudă cu adidaşii noi şi cu jocurile electronice. Alţii se sinucid, convinşi că mama nu-i mai iubeşte. Din jocul ăsta lipseşte cineva, eu, sau tu, sau orice alt om cu inima bună şi cuminţit de viaţă, care să lipească piesele de puzzle cu o vorbă bună.””

24. “Îmi dau seama că mă forţez să clipesc cât mai rar şi-mi spun că ăsta e un alt fel de a-mi ţine respiraţia.”

25. “La Lugoj, “Păi, cum aşa?” înseamnă exact “păi, cum aşa?”, pe când “păi?” simplu înseamnă “de ce?”. Exemplu: “Mi-am rupt piciorul.” “Păi?” “Am jucat fotbal.”)”

26. “Există profesii de care te plictiseşti repede din cauză că nu se sprijină pe pasiunea pentru ceea ce faci. Sunt forme de a-ţi câştiga pâinea şi atât. Nu sunt sigură că un funcţionar bancar îşi iubeşte banca, pe când un bibliotecar ştiu precis că iubeşte cartea. Şi nu-şi concepe viaţa fără ea.”