{RO} Iluzii pierdute – Honoree de Balzac

1. “Simt oarecare multumire la gandul ca nu voi mai trai decat in inimile voastre. Acolo imi va fi mormantul… Nici nu-mi doresc altul. Inca o data, adio!… E cel din urma!”

2. “Fata de gravitatea subiectului, s-a scris foarte putin despre sinucidere. N-a prea fost studiata, poate si din pricina ca e o boala greu de studiat. Sinuciderea este urmarea unui sentiment pe care l-am numi, cu voia dumneavoastra, autopretuire, ca sa nu-l confundam cu onoarea. In ziua cand omul se dispretuieste, in ziua cand se vede dispretuit, in momentul cand realitatea vietii e in dezacord cu sperantele sale, omul se ucide si se pleaca astfel in fata societatii, in ochii careia nu vrea sa se mai arate dezbracat de virtuti ori de stralucire. Orice s-ar spune, printre atei (caci crestinul trebuie exceptat de la sinucidere) , numai lasii accepta o viata dezonorata. Sinuciderea e de trei feluri: e mai intai sinuciderea care nu-i decat ultimul acces al unei boli lungi si care apartine desigur patologiei; apoi, sinuciderea din disperare; si, in sfarsit, sinuciderea din rationament. Lucien vroia sa se spanzure din disperare si din rationament, cele doua sinucideri asupra carora poti sa revii; caci irevocabila e doar sinuciderea patologica.”

3.”Unele fiinte sunt ca niste zerouri, le trebuie o cifra inainte, si numai atunci nimicnicia lor dobandeste o valoare nebanuita. Eu nu pot dobandi valoare decat printr-o alianta cu o vointa puternica, neinduplecata.”

Contributie Alter Nemo