{RO} Cititorul – Bernard Schlink
1. „Ce pline de vraja sunt perioadele de boala in copilarie si in adolescenta! Lumea din afara, din libertate, din curte, din gradina sau de pe strada patrunde in camera bolnavului doar ca un zgomot surd. Inauntru creste lumea povestilor si a fapturilor despre care citeste bolnavul. Febra, care slabeste simtul realităţii, ascutind in schimb fantezia, face din camera de suferinta un spatiu nou, in egala masura familiar si strain; in cutele perdelei si in desenul tapetului, monstrii isi arata mutrele grotesti, iar scaunele, mesele, rafturile si dulapul devin o aglomerare de munti, de cladiri sau corabii, cand foarte aproape incat le-ai putea atinge cu mana, cand la o enorma departare. Bataile ceasului din clopotnita, huruitul motorului vreunui automobil care trece intamplator, luminand cu farurile peretii si tavanul, insotesc bolnavul in orele lungi din noapte. Sunt ore fara somn, dar nu de insomnie, nu ore ale unei lipse, ci ore ale preaplinului. Dorinte, amintiri, spaime si bucurii compun labirinturi in care bolnavul se pierde, se regaseste si se pierde din nou. Sunt ore in care totul devine posibil, atat binele cat si raul.”
2. „Dar fuga inseamna nu numai sa pleci, ci si sa ajungi undeva. Iar trecutul in care soseam eu, ca istoric al dreptului, nu era mai lipsit de viata ca prezentul. Plenitudinea trecutului nu era doar contemplare, cum ar putea crede probabil cineva care priveste din afara, in timp ce prezentul inseamna participare. Sa te ocupi de istorie inseamna sa arunci poduri intre trecut si prezent si sa analizezi ambele perspective.”
3. „Citisem in toti anii aceia tot ce gasisem despre analfabetism. Imi era cunoscuta neajutorarea din viata de zi cu zi la gasirea unei strazi, a unei adrese sau la alegerea unui alt fel de mancare intr-un restaurant, teama cu care analfabetul urmeaza doar modelele prestabilite si actiunile de rutina verificate, energia de care are nevoie ca sa isi camufleze nestiinta de carte, neputinta care il tine de viata propriu-zisa. Analfabetismul inseamna marginalitate. Prin faptul ca avusese curajul sa invete sa scrie si sa citeasca, Hanna a facut pasul hotarator de la starea de subordonare la descoperirea constiintei de sine.”
4. „Cand ai pierdut timpul propice, cand ti se refuza ori ti s-a refuzat vreme indelungata un lucru, el vine prea tarziu, chiar daca, de fapt, castigandu-l cu multa truda, il primesti cu bucurie. Ori nu exista „prea tarziu”, ci doar „tarziu”, si mai bine „tarziu” decat „niciodata”? Nu stiu.”
5. „Am fost uluit cata literatura mai veche se poate citi intr-adevar de parca ar fi actuala, iar cine nu are habar de istorie poate cu atat mai mult sa vada in modul de existenta din timpurile trecute pur si simplu modul de existenta al unor spatii mai indepartate.”