{RO} Inainte de tacere – Ernesto Sabato
1. „Cand oamenii ma opresc pe strada, in piata sau in tren, ca sa ma intrebe ce carti trebuie citite, intotdeauna le spun: „Cititi ceea ce va pasioneaza, va fi singurul lucru care va va ajuta sa suportati existenta.””
2. „Cand dragostea este deja nerostita, iar vechile rani raman fara alinare, descoperim ultima singuratate: aceea a indragostitului fara iubita, a copiilor fara parinti, a tatalui fara copii.”
3. „Pe masura ce ne apropiem de moarte, ne inclinam spre pamant. Dar nu spre pamant, in general, ci spre acea bucatica infima, dar atat de iubita, bucatica atat de draga in care s-a petrecut copilaria noastra.”
4. „Scriitorul trebuie sa fie un martor incoruptibil al timpului sau, cu curajul de a spune adevarul si de a se ridica impotriva autoritatii oficiale care, orbita de interesele proprii, pierde din vedere sacralitatea fiintei umane. El trebuie sa se pregateasca pentru a-si asuma ceea ce etimologia cuvantului martor ii arata: martiriul. Anevoios este drumul care il asteapta: cei puternici il vor califica drept comunist pentru ca pretinde dreptate pentru cei sarmani si infometati; comunistii il vor eticheta drept reactionar pentru ca reclama libertate si respect pentru persoana. In aceasta teribila dualitate va trai sfasiat si indurerat, dar va trebui sa se apere cu dintii si cu unghiile.”
5. „Despre vis se poate spune orice, mai putin ca e minciuna.”
6. „Atat de departe de Argentina adolescentei mele, cu universitati extraordinare, care au dat lumii mari oameni, dar care astazi este o palida ramasita a unui castel minunat.”
7. „ Asta m-a facut sa ma gandesc la ce se intampla: o lume care parea sa se indrepte spre propria dezintegrare, in timp ce viata ne privea cu ochii deschisi, flamanzi de atata umanitate.”
8. „Preabusirea omului intr-o realitate in care birocratia si puterea au luat locul metafizicii si zeilor. Pierdut intr-o lume de tuneluri si coridoare, scurtaturi si rascruci, intre peisaje intunecate si colturi obscure, omul tremura in fata inexistentei vreunui scop si a esecului oricarei comunicari.”
9. „Fiindu-mi impsibil sa-l reinvii pe Jorge, m-am cufundat in religie, in parapsihologie, in ezoterisme, dar nu l-am cautat pe Dumnezeu ca pe o afirmatie sau ca pe o negatie, ci ca pe o persoana care sa ma salveze, care sa ma ia de mana ca pe un copil suferind. Ceea ce inainte citisem cu judecata critica, acum absorbeam ca un insetat.”
10. „In tineretea mea, in mai multe ocazii, am avut tentatia sinuciderii, dar m-am salvat prin intelegerea suferintei celor care s-ar fi intristat din cauza mortii mele. Mereu va exista cineva pentru care absenta noastra ar fi ireparabila: o mama, un tata, un frate; oricine ar fi, oricat de indepartat; un prieten drag, chiar si un caine.”
One Comment
Pingback: