{RO} Toate numele – Jose Saramago

1. “E absolut sigur şi prea bine ştiut că moartea, fie dintr-o incompetenţă originară, fie dintr-o rea-credinţă dobândită prin experienţă, nu-şi alege victimele în funcţie de durata vieţilor pe care le-au trăit, de altfel un comportament, o spunem între paranteze, care, dacă ne încredem în cuvintele nenumăratelor autorităţi filosofice şi religioase care s-au pronunţat în această privinţă, a ajuns să producă în fiinţa umană, ca reflex, pe căi diferite şi uneori contradictorii, efectul paradoxal de sublimare intelectuală a spaimei fireşti de a muri.”

2. “Numai pentru că trăim cufundaţi în noi înşine nu ne dăm seama că ceea ce ni se întâmplă lasă intact, în fiecare moment, ceea ce ni se poate întâmpla, Vrei să spui că ceea ce se poate întâmpla se regenerează fără oprire, Nu numai că se regenerează, ci se multiplică, e suficient să comparăm două zile succesive.”

3. “Vă voi întreba mai întâi dacă ştiţi câte fiinţe există într-o căsătorie, Două, bărbatul şi femeia, Nu, domnule, în căsătorie există trei fiinţe, femeia, bărbatul, şi aceea pe care eu o numesc a treia fiinţă, cea mai importantă, fiinţa constituită de bărbat şi femeie împreună, Nu m-am gândit niciodată la asta, Dacă, de exemplu, unul dintre soţi comite adulter, cel mai lovit, cel care se alege cu rana cea mai adâncă, oricât ar părea de incredibil, nu e celălalt, ci al treilea, este fiinţa formată de cuplu, nu este unul, ci doiul, Şi se poate, într-adevăr, trăi cu acest unu făcut din doi. Cel mai adesea, într-o căsătorie, bărbatul sau femeia, împreună sau separat, vor să-l distrugă pe acest al treilea pe care îl formează, şi care se împotriveşte, vrea să supravieţuiască orice ar fi.”

4.”vieţile sunt precum tablourile, se cuvine întotdeauna să le privim dându-ne patru paşi înapoi, chiar dacă, într-o zi, ajungem să le atingem pielea, să le simţim mirosul, să le încercăm gustul.”

5. “Conştiinţele tac mai mult decât trebuie, de aceea s-au creat legile.”

6. “Omule, nu-ţi fie teamă, întunericul de aici nu e mai adânc decât cel dinăuntrul trupului tău, sunt două bezne despărţite de o piele, pun pariu că nu te-ai gândit niciodată la asta, mereu transporţi un întuneric dintr-un loc într-altul, şi nu te temi.”

7. “fotografiile vechi sunt foarte înşelătoare, ne dau iluzia că în ele suntem vii, şi nu e adevărat, fiinţa la care ne uităm nu mai există, iar ea, dacă ne-ar putea vedea, nu s-ar recunoaşte în noi.”

8. “toată lumea ştie că pentru a încuraja un suflet prăbuşit nimic nu se compară cu o ceaşcă de ceai, o spun toate manualele, atât din Orient, cât şi din Occident.”

9. “În primul rând, este o absurditate din punct de vedere arhivistic, considerând că modul cel mai simplu de a-i găsi pe morţi ar fi să-i putem căuta unde se află cei vii, de vreme ce pe aceştia, tocmai pentru că sunt vii, îi avem permanent înaintea ochilor, dar, în al doilea rând, este, de asemenea, o absurditate din punct de vedere memorialistic, fiindcă dacă morţii nu se află printre cei vii, vor sfârşi mai devreme sau mai târziu prin a fi uitaţi, iar apoi, cu scuze pentru vulgaritatea expresiei, e o teribilă bătaie de cap să reuşim să-i descoperim când avem nevoie de ei, aşa cum mai devreme sau mai târziu se întâmplă.”

10. “Aşa cum moartea definitivă e rodul ultim al voinţei de a uita, tot aşa voinţa de a ne aminti ne va putea perpetua viaţa.”

11. “Ce va trebui să se întâmple se va întâmpla, teama nu rezolvă nimic.”

12. “Metafora a fost întotdeauna cea mai bună modalitate de a explica lucrurile.”