{RO} Isabel și apele diavolului – Mircea Eliade

1. “-Doctore!…
-Oh! Fraulein Roth, vreau să-ți fac cea mai umilitoare mărturisire: sunt tânăr, tânăr, și d-ta, iartă-mă Fraulein Roth… câți ani ai?… Enorm, enorm. Cum de mai poți trăi? Nu am decât douăzeci și cinci. Călătoresc prin lume pentru cea dintâi oară, și adevărata mea virginitate o pierd acum.
-Oh! doctore!…
-Nu te speria. Vorbesc rar și vorbesc mult. Dar sunt inofensiv…
-Și mă certai?
-De ce ai cetit pe Roland Dorgeles? Vrei să revezi Port-Saidul împreună cu mine?
-Oh, e inutilă oboseala…
-De ce nu știi românește? Ți-aș povesti o poveste frumoasă: Tinerețe fără de bătrânețe… Atât. Nu-ți traduc titlul. Lasă-mă să scriu în carnetul d-tale – ce carnet frumos!… – numai aceste cuvinte. Le poți căuta în dicționar. Dar ascultă ce mult spun: Ti-ne-re-țe…
-Ti-neu-re-dze… Doctore, ești sentimental.”

2. “Voința rămâne un instrument sigur și rece.”

3. “E uimitor să mă descopăr schimbat, comprimat și retușat ca să pot pătrunde în sufletul unei fete sau femei. Trebuie să mă supun legilor lor intime, să corespund tiparului crescut din visele, filmele și romanele lor. (…) Să asist la descompunerea mea în bucățele cu deliciu masticate, alimentând piepturile lor înguste, sângele lor subțire, ritmul lor capricios și minor.”

4.  “…Nu voi putea scrie nici asupra artei asiatice. Cărțile mele vor fi cele trei alături de cele zece mii. Dar eu vreau ca rezultatele experiențelor mele să modifice viețile celorlalți.”

5. “Orice prietenie se întemeiază pe o parțială dar susținută neînțelegere.”

6. “O adevărată orgie de senzații și străluciri filiforme, de masculin je m’en fichisme și de estetism minor, fraged sau corupt, de doctrine și de poeme.”

Contribuitor: Luana