{RO} Pădurea norvegiană – Haruki Murakami
1. “<<Moartea nu se află la polul opus al vieţii, ea face parte din viaţă.>>
Transpus în cuvinte, pare un clişeu, dar atunci nu erau doar cuvinte, ci golul din sufletul meu. Moartea există. Ea există în prespapier, în mingile roşii şi albe de pe masa de biliard. Noi trăim şi o inspirăm în plămâni ca pe nişte firicele mici de praf.”
2. “Când te împresoară nenumărate posibilităţi, cel mai greu lucru este să-ţi bagi capul în nisip ca struţul.”
3. “- Cauţi dragostea perfectă?
– Nu chiar. Nici vorbă să ţintesc la aşa ceva. Pe mine mă fascinează egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu îţi spun acum că vreau să mănânc nişte căpşuni şi tu laşi totul baltă şi dai fuga să-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gâfâind şi mi le întinzi, dar în clipa aceea eu îţi spun că nu mai am chef de ele şi le arunc pe fereastră. Aşa ceva caut eu.
– Ce legătură are asta cu dragostea?
– Are. Habar n-ai tu. Sunt momente în viaţa unei fete când asemenea gesturi sunt extrem de importante.
– Adică ce gest? Aruncatul pe fereastră?
– Exact. Şi în clipa aceea aş dori ca băiatul să-mi spună: “A, am înţeles. Te rog să mă scuzi. Trebuia să ghicesc că nu o să le mai vrei. Sunt un rahat de măgar, un insensibil. Plec să-ţi iau altceva, ca să mă ierţi. Şarlotă sau plăcintă cu brânză?”
– Şi tu cum ai reacţiona?
– I-aş da toată dragostea mea.”
4. “Pentru anumite persoane dragostea începe de la un fleac, de la un moft… sau nu începe deloc.”
5. “- Ce se întâmplă când omul îşi deschide inima? (…)
– Se face bine.”
6. “(…) prefer să fiu o cutie de chibrituri de calitatea întâi decât un băţ de chibrit de calitatea a doua.”
7. “Ştii cum se asortează fursecurile, nu? Unele îţi plac, altele nu. Le mănânci mai întâi pe cele care îţi plac şi rămân la urmă cele care nu-ţi plac. Eu aşa gândesc ori de câte ori mi se mai întâmplă ceva ce nu-mi convine. Dacă reuşesc să fac şi eu ce nu-mi convine, pe urmă e simplu. Viaţa e ca o cutie de fursecuri.”
8. “Din moartea lui Naoko am învăţat că nimic nu poate alina durerea pe care o simţim la pierderea cuiva drag. Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forţa, nici blândeţea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea. Tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile ca atare, până la capăt, şi să încercăm să învăţăm ceva, chiar dacă ştim că ceea ce învăţăm nu ne va fi de niciun folos atunci când va trebui să ne confruntăm cu un nou eveniment neaşteptat.”
Contribuitor: Adelina
9. „We’re not running our lives according to some account book. If you need me, use me. Don’t you see? Why do you have to be so rigid? Relax, let down your guard. You’re all tensed up so you always expect the worst. Relax your body, and the rest of you will lighten up.”
10. „That’s why I read them. If you only read the books that everyone else is reading, you can only think what everyone else is thinking. That’s the world of hicks and slobs. Real people would be ashamed of themselves doing that.”
11. „Hey, you know that thing Dostoevsky wrote on gambling? It’s like that. When you’re surrounded by endless possibilities, one of the hardest things you can do is pass them up. See what I mean?”
12. „She’s letting out her feelings. The scary thing is not being able to do that. When your feelings build up and harden and die inside, then you’re in big trouble.”
13. „I have a lot more patience for others than I have for myself, and I’m much better at bringing out the best in others than in myself. That’s just the kind of person I am. I’m the scratchy stuff on the side of the matchbox.”
14. „Languages are like games. You learn the rules for one, and they all work the same way. Like women.”
15. „It was as if I were writing letters to hold together the pieces of my crumbling life.”
16. „I couldn’t absorb the truth of it. I couldn’t believe it. I had heard the nails being driven into the lid of her coffin, but I still couldn’t adjust to the fact that she had returned to nothingness.”
17. „Letters are just pieces of paper,” I said. “Burn them, and what stays in your heart will stay; keep them, and what vanishes will vanish.”