{RO} Sanul – Philip Roth
1. „Cu un an în urmă terminasem cinci ani de psihanaliză, convins fiind că rănile cu care mă alesesem în urma căsniciei mele gen Grand Guinol se vindecaseră cât se putea de bine, în cea mai mare parte datorită vieţii mele cu Claire. Poate că nu mai eram bărbatul care fusesem, dar nu mai eram nici soldăţelul însângerat şi bandajat, bătând darabana autocompătimirii, ca atunci când intrasem şchiopătând şi înlăcrimat în cabinetul psihiatrului, venind de pe câmpul de luptă, respectiv Casa şi Căminul.” (n. red. – Termenul Grand Guinol se referă la orice spectacol dramatic pe teme macabre, care afişează o violenţă extremă. Numele provine de la celebrul teatru parizian Grand Guinol, înfiinţat în 1987 de Oscar Metenier, ca extensie a curentului naturalist.)
2. „Nu, faptul că ai râs ca apucatul, în cel mai rău caz, e o dovadă a vitalităţii tale telurice. Eu sunt cel imbecil, altfel aş fi râs, ca şi tine. Şi, dacă nu sunt în stare să apreciez enorma comedie din toată această poveste, e numai pentru că sunt mai Arthur Schonbrunn decât tine, puţoi înfumurat şi plin de sine ce eşti, fandositule!”
3. „Acesta ar putea foarte bine să fie felul meu de a fi un Kafka, de a fi un Gogol, de a fi un Swift. Ei au putut să vizualizeze incredibilul, ei au avut cuvintele şi acele creiere fabulând neobosite. Dar eu n-am avut nici una, nici alta, eu n-am avut nimic – dorinţe literare şi atâta tot. Am iubit extremul în literatură, i-am idolatrizat pe cei care l-au pus pe hârtie, am fost de-a dreptul hipnotizat de metafore şi de putere… (…) Şi am făcut saltul. Am transformat cuvântul în carne. Nu-ţi dai seama? Am ajuns mai Kafka decât Kafka. (…) La urma urmei, care artist e mai mare, cel care imaginează uimitoarea transformare, sau cel care se transformă uimitor pe sine? De ce David Kepesh? De ce eu, dintre toţi, să fiu înzestrat cu asemenea puteri? Simplu. De ce Kafka? De ce Gogol? De ce Swift? De ce oricine? Marea artă li se întâmplă oamenilor ca orice altceva. Iar aceasta este marea mea operă de artă!”
4. „(…) la ce-a fost bună toată educaţia aia, dacă nu pentru a învăţa să chibzuim? Ca sa citim alte şi alte cărţi? Ca să scriem alte şi alte eseuri de critică? Ca să contemplăm mai departe ideile înalte? Ce-ar fi să le contemplăm puţin şi pe cele de jos?”
Contributie: Roxa