{RO} Cel mai iubit dintre pamanteni – Marin Preda

1. “Iubirea înstrăinează cumplit, ne aruncă parcă într-o altă planetă şi facem ochi uluiţi când dăm de cineva cu care ne-am culcat în pat, de a cărui gură am lipit-o pe a noastră.”

2. “Ispita luciditaţii care te îndeamnă să afli de ce nu te mai iubeşte cineva constă în faptul că ai sentimentul acut, irezistibil, că, după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate, îiţi spui, ai făcut vreo greşeală care se poate repara. Poate la mijloc e o neînţelegere. Poate că iubeşte pe altcineva. Ei da, e un pâar care trebuie băut, îl bei, te încovoi de durere, pe urmă te redresezi.”

3. “A şti să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpânii tragicul.”

4. “Când iubeşti, iubirea trebuie împlinită, orice-ar fi, fiindcă nu se ştie dacă te vei mai întâlni vreodată cu clipele acelea. “

5. “Orice s-ar zice, un bărbat care să-ţi placă, să te simţi cu adevărat bine cu el, să ai ce vorbi şi nu să fii numai rob al naturii, un astfel de bărbat, care să-ţi dea sentimentul plenar că e pentru totdeauna, e greu de găsit… O femeie e mai uşor, ea cunoaşte demult arta de a se ascunde, care a devenit la ea o a doua natură şi îţi dă acest sentiment plenar de care vorbeam, uneori simplu, prin simplul ei farmec, care nu vezi cum poate dispărea, alteori, cum am mai spus, prin arta de a învălui. Spune-i unui bărbat cât e de inteligent, cât de bine îi vine costumul, cum nu seamănă el cu nimeni altul, şi dacă nimereşti peste unul care tocmai vrea să se însoare, gata, nu rezistă, în timp ce o fmeie e mai puţin dispusă să-şi piardă capul la astfel de trucuri, chiar dacă sunt sincere. “

6. “Suntem tineri, trăim în prezent… Nu pot să-i înţeleg pe cei care vorbesc mereu de trecut şi de viitor, nu mai văd clipa de faţă, care singura e viaţa; restul e iluzie care s-a dus sau iluzie pe care ţi-o faci. şi de trăit, când trăieşti?”

7. “Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur. N-o putem întoarce, cum nu poţi întoarce înapoi un râu al cărui curs ţi-a convenit un timp, dar apoi el a cotit pe unde nu vrei tu şi curge dracului în altă parte…”

8. “Cum să plec? Nu pleci când eşti alungat. Trebuie să bei tot pâarul şi, întărit de otrava lui înghiţită, să nu-ţi mai pese de cine ţi-a dat-o.”

9. “Inteligenţa afişată e orgoliul prostului. Cele mai mari necazuri le are cel care e inteligent, dar nu ştie că îi e propriu inteligenţei să nu se indigneze pe cel aşa-zis prost.”

10. “Aşadar, iată cum se produce o despărţire! în câteva clipe, în care nu se rosteşte nici un cuvânt. Da, nu poţi niciodată să îţi imaginezi un astfel de eveniment, nu e cum crezi şi nu vine când ţi se pare inevitabil! Seamănă cu moartea, când simţi că apropierea ei este neîndoielnică şi de astă dată nu te va cruţa: e foarte rău, nu seamănă cu moarţile care până atunci îţi reamintiseră doar că ea există şi că, trăind, nu trebuie să uiţi sfârşitul. Tot astfel era şi când îţi legai viaţa de cineva. Te desparţi de mai multe ori până te desparţi, iar când e să fie de-adevăratelea, simţi cum moare pentru tine speranţa fericirii, despre care nu bănuiseşi ce întindere are în fiinţa ta şi cât de adânc e ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseşi că e autonomă şi nu poate fi alungată de nimic. Nu e o suferinţă, ci o cădere într-un abis insondabil. Cuvintele des rostite de oameni: “viaţa nu mai avea pentru mine nici un rost”, şi care până atunci ţi se paruseră incredibile (cum să nu mai aibă viaţa nici un rost? e suficient să priveşti cerul! îţi spui fără să bănuieşti în clipa aceeas că cerul e invadat de speranţele tale secrete, de visurile tale fără nume) devin pentru tine o realitate brutală, în care ai vrea, ca şi înainte, să nu crezi; dar îţi dai seama că nu mai sunt gândite şi rostite de alţii, ci de tine, şi că tot ceea ce vezi (chiar şi cerul!) e străin de tine, cum tot ceea ce credeai tu că reprezinţi îţi este străin.”

11. “Pasăre rănită, care spera să se vindece, inima mea agoniza cu aripile tăiate şi gândul “ar fi mai bine să mor” veni ca o liniştită salvare.”

12. “Istoriile acestea dintre inşi care s-au iubit, apoi nu se mai iubesc, apoi se urăsc şi apoi se despart, n-au în ele nimic catastrofic, cu condiţia, desigur, să fii tânăr şi s-o poţi lua de la capăt, bineînţeles cu mai multă minte şi să găseşti una mai bună; să nu cazi, adică, din lac în puţ.  Fiindcă uneori poţi să ajungi să regreţi răul în care ai trăit cu precedenta decât binele cu cea de-a doua. “

13. “Aşa suntem făcuţi, să nu trăim la infinit, să nu devenim stupizi în exuberanţele noastre. O despărţire este o astfel de repetiţie a morţii cu avantajul enorm că totuşi continuăm să trăim şi să avem parte de multe bucurii simple, cum ar fi faptul uimitor de a merge pe jos, de a simţi seara un  fel de uitare de sine şi de a ne părăsi lumii somnului, de a bea un pâar de vin şi mai ales de a ne surprinde că mai putem să râdem, să mâncăm cu poftă şi chiar să ne culcăm cu o femeie. Unii spun că asta înseamnă a supravieţui, că de fapt ai murit odată şi eşti bun mort şi acum faci doar umbră pământului. E adevărat, însă nu întru totul.”

14. “Atracţia urii e la fel de mare, daca nu chiar mai puternică şi mai răscolitoare decât iubirea.”

15. “Există ceva curat în iubire? De ce se mai iubesc oamenii dacă trebuie să se despartă?”

16. “Puterea unui gând poate ţine în cleşte sufletul cuiva şi o viaţă întreagă şi nu-l slăbeşte decât în moarte sau odată cu nimicirea celui care i-a prins astfel sufletul.”

17. “Ce poţi face când cineva nu mai e? Melancolia care năvăleşte asupra ta e blândă şi învăluitoare, puterea ta de a iubi rămâne neatinsă. întrebările care vin ulterior nu au mare putere, chiar dacă afli că ai fost trădat. Ce înseamnă trădarea/. E o formă urâtă de a ţi se spune că nu mai eşti iubit. Urâtă, desigur, te poate ispiti să te răzbuni, frumoasă, s-o iubeşti mai departe, chiar dacă ştii că nu va mai fi nimic. Uitarea vine însă oricum, şi acest lucru îl simţi cu certitudine şi simţi chiar o bucurie că eşti liber de cineva care, desigur, nu te-a iubit prea tare din moment ce a putut să te părăsească.”

18. “Nu trebuie totul consumat într-o singură zi. Nici măcar într-o singură viaţă. şi ce dacă o viaţă nu se împlineşte? Se va împlini alta, după tine.”

19. “Ce este o despărţire? O simplă separare de corpuri, interese superioare, însă ar trebui să ne împiedicăm să transformăm un lucru atât de simplu (şi ce e mai simplu şi mai firesc decât să te desparţi de cineva dacă înţelegerea nu mai e posibilă?) într-o ruptură totală şi definitivă. “

20. “Când nu mai iubeşti, poate să apară şi acea repulsie, acea greaţă pentru un om care nu-ţi mai place, dar asta nu înseamnă ca a existat întotdeauna. Există acum, asta da, şi un om curat, un ins care face bravadă de puritate sufletească, nu aruncă ceea ce simte acum peste aceea ce a simţit altădată.”

21. “Dacă omul ar acorda morţii măcar un minut pe zi de meditaţie, conflictele în care ar fi implicat şi-ar micşora importanţa şi soluţiile cele mai rele l-ar speria mai puţin ar fi oricum mai îndrăzneţ şi s-ar bucura mai mult că există. “

22. “Unii nu vor să ştie, preferă speranţa, alţii dimpotrivă, preferă certitudinea în locul îndoielii, mai chinuitoare pentru ei decât adevărul brutal. “

23. “Ce e umanitatea dacă nu un lan, în lumina fierbinte a soarelui, în culori halucinante, sub un cer de un albastru dens, orbitor, şi în care, tăcută, dar fără slăbire, seceră moartea?”

24. “Judecăm oamenii nu numai prin ceea ce ei gândesc şi nici măcar prin sentimentele pe care îi domină (toate acestea se pot dovedi că au fost coaja care acoperă determinări mult mai adânci), ci şi prin interferenţele cu viaţa noastră pe care soarta i-a silit să le trăiască. “

25. “Dragostea pentru o femeie nu ne fortifică, ci, aliată cu timpul, ne mănâncă viaţa.”

26. “Prieteniile se desfac, interesele superioare devin divergente, amintirile comune se colorează în negru, sărutul iubitei devine simbolul trădării, idealurile comune se retrag şi ura acerbă, ura tenace şi totală, însoţită de surorile ei bune, ranchiuna nedomolită şi invidia infernală, îşi fac apariţia. “

27. “Cum am putea să nu ne speriem de sfârşitul nostru? Nu ne speriem fiindcă ne naştem cu bucuria de a fi, iar această bucurie se alimentează din noi înşine şi ne pune în mişcare să ne dovedim că suntem. Aţi observat? Moartea nu mai există decât ca pură idee. Dacă m-ar prinde cu ciocanul îm mână sau la arat sau în toiul oricărei alte munci în care ne-am dărui cu toată fiinţa şi am muri înainte ca bucuria dăruirii să se spulbere, această dăruire ar fi ca un scut, am muri tot atât de împăcaţi ca într-un somn, care ne-ar doboraî irezistibil şi ne-am scufunda euforic, ca şi când am fi drogaţi (şi nu ne este oare somnul minunatul drog pe care natura l-a dăruit încă de la începuturi fiinţei monocelulare din care am devenit apoi conştiinţe?) Bucuria unei împliniri ne învăluie sufletul şi îl apără de groaza morţii.”

28. “Nici o femeie nu e în mod absolut frumoasă sau urâtă până n-o cunoşti.”

29. “Ca să poţi ierta pe cineva, trebuie să ai pe cine, să fie alt om, care să nu mai facă ce-a făcut, să-şi plece el fruntea.”

Later edit: o contributie de la Nina

30. “În viață orice ocupație e bună cu condiția să nu se transforme în muncă.”

31. “În România n-ai nicio plăcere, nici măcar pe aceea de avea un adversar, fiindcă dacă îl învingi, trece de partea ta.

32. “Mai bine un sfârșit de groază, decât o groază fără sfârșit.”

33. “Puterea celor cu adevărat puternici astfel se manifestă: Să știi că poți distruge pe cineva, să n-o faci și acela să nu afle niciodată.”