1. „Mama a fost deprinsa cu conceptul ch’an de fericire, care presupune sa gasesti mul­tumire în lucrurile marunte. Eu am fost învățată să apreciez aerul curat al diminetii, culoarea frunzelor care ruginesc toamna si atingerea plăcută a apei când îmi înmuiam mâinile în lighean.”

2. „Soarele nu straluceste numai pentru unii”, obisnuieste ea sa spuna. Ea crede ca toata lumea are o sansa.”

3. „Să renunți înseamnă să îți accepți soarta. Sa renunti înseamna sa creezi pacea. Sa renunti înseamna sa câstigi. Sa renunti înseamna sa ai totul.”

4. „Fann Sora cea Mare îmi zice ca Hsien Feng va alege sapte sotii oficiale si ca va fi liber sa „acorde fericirea” oricaror doamne sau slujnice din Orasul Interzis. Dupa ce vor fi alese sotiile oficiale, restul finalistelor vor fi pastrate si vor locui în Orasul Interzis. […] Una peste alta, împara­ tul urma sa aiba trei mii de concubine.”

5. „O întreb de ce Curtea nu angajeaza baieti obisnuiti.
— E pentru a garanta faptul ca împaratul e singurul care planteaza samânta, îmi explica ea. Sistemul a fost mostenit de la dinastia Ming. împaratul Ming avea nouazeci de mii de eunuci. Ei alcatuiau forta politieneasca a Curtii. Era o necesitate, deoarece cazurile de crima nu sunt rare într-un loc în care mii de femei sunt în competitie pentru atentia unui singur barbat. — Eunucii sunt fiinte capabile de ura si cru­zime extreme, dar si de loialitate si devotament.”

6. „Potrivit lui Fann Sora cea Mare, eunucii puter­nici conduc Orasul Interzis. Ei sunt maestri în a tese intrigi. Pentru ca au suferit mult, au o uimitoare capacitate de a îndura durerea si tor­tura. Nou-venitii sunt batuti zilnic cu biciul. Înainte de a-si duce baietii la palat, parintii eunucilor cumpara trei bucati de piele neta­bacita de vaca. Noii eunuci îsi înfasoara aceste piei în jurul spatelui si al coapselor pentru a acoperi zonele unde va lovi biciul. Pielea de vaca e poreclita „Buddha Cel Adevarat”. Mai târziu voi afla ca pedeapsa pentru cele mai grave abateri facute de eunuci este moartea prin sufocare. Pedeapsa e dusa la îndeplinire în fata tuturor eunucilor. Eunucul condamnat e legat de o banca si fata îi este acoperita cu o bucata de matase uda. Procedeul e similar cu cel al realizarii unei masti. Sub privirile tuturor, calaii adauga cârpe ude, strat dupa strat, în timp ce victima se lupta sa respire. Membrele eunucului sunt tinute pâna înceteaza sa se zbata.”

7. „N-am niciun motiv real sa fiu mândra, caci frumusetea nu-i ceva care sa depinda de mine. Dar îmi multumesc mie însami ca am avut curajul. As fi ratat sansa daca as fi ezitat sau m-as fi comportat nepotrivit.”

8. „Performanta lui Hsien Feng înscrisa în Registrul Fertilitatii Imperiale, un jurnal tinut de eunucul-sef Shim cu privire la activitatea din dormitor a Majestatii Sale, este slaba. Marea Împarateasa l-a acuzat pe împarat de „irosirea deliberata a semintei de dragon”. Nu arareori s-a zis despre Majestatea Sa ca favorizeaza o singura concubina, ignorându-si datoria de a-si împrastia samânta prin cuplarea cu mai multe doamne în fiecare noapte.”

9. „Stiu ca în mintea ei eu reprezint visul tatei si onoarea întregului clan Yehonala. Aseara mi-au fost explicate regulile de catre capetenia eunucilor. Nu mi se va da voie sa-mi vizitez familia dupa ce voi intra în Orasul Interzis. Mama va trebui sa ceara si sa obtina permisiunea de a ma vedea, dar numai în caz de urgenta. Ministrul casei imperiale va trebui sa verifice daca problema e suficient de urgenta sau serioasa înainte de a-i acorda permisiunea. Aceeasi regula se aplica si în cazul în care vreau sa plec din palat ca sa-mi vizitez familia.”

10. „Desi mi-a fost foarte clar ca nu sunt decât una dintre cele trei mii de femei ale împaratului Hsien Feng, nu ma pot abtine de la a-mi dori sa fiu în locul lui Nuharoo.”

11. „— Va iertati sclavii? întreaba eunucul-sef Shim, cu un zâmbet rautacios brazdându-i chipul. Ar trebui sa nu va asteptati la mai putin decât perfectiune din partea sclavilor vostri, doamna Yehonala. Sclavii trebuie pedepsiti. Traditia Orasului Interzis poate fi rezumata în expresia: respectul se învata cu biciul.”

12. „Alocatia mea anuala: — Va fi de cinci lingouri de aur, o mie de tael-i de argint, treizeci de suluri de satin, matase si bumbac, cincisprezece bucati de piele de bivol, oaie, sarpe si iepure si o suta de nasturi din argint. Pare mult, dar le veti termina pâna la sfârsitul anului, deoarece sunteti raspunzatoare de plata salariilor celor sase eunuci, sase doamne de onoare, patru servitoare si trei bucatari pe care îi aveti. Servitoarele se ocupa de nevoile dumneavoastra personale, în timp ce eunucii fac curatenie, se ocupa de gradina si transmit mesaje. Eunucii sunt responsabili si de paza somnului dumneavoastra. În primul an, ei vor face cu schimbul, cinci în afara dormitorului si unul înauntru. Nu veti avea voie sa va alegeti eunucul care va dormi în camera dumneavoastra, decât atunci când Marea Împarateasa va crede ca sunteti pregatita pentru asta.”

13. „Sunteti singura care locuieste în partea de vest, doamna Yehonala.
[…]
Daca a fost ideea Marii Împaratese… Iertati-ma, ma nelinisteste ca va spun asta… Majestatea Sa Împarateasa are obiceiul de a-si plasa preferatele lânga ea, în partea de est, pentru a-i fi mai usor sa le cheme ori de câte ori are nevoie de un companion. […]

Daca ideea a venit de la Majestatea Sa Împaratul, e un semn ca va adora – si prin urmare va vrea cât mai departe posibil de mama sa. Cu alte cuvinte, el face în asa fel încât sa fie dificila spionarea lui de catre Marea Împarateasa, în caz ca se hotaraste sa va viziteze.”

14. „— Este eticheta Curtii sa vi se serveasca nouazeci si noua de feluri la fiecare masa.
— Dar e o risipa atât de mare!
— Nu, nu veti risipi nimic, doamna. Puteti întotdeauna sa le daruiti mâncarea slujitorilor. Sclavilor le este foame si nu li se da niciodata sa manânce suficient.”

15. „Mi-ar placea sa ne vad pe noi sapte unite împotriva restului populatiei de doamne de la Curte. Ca sotii alese, ne vad respectându-ne si ajutându-ne una pe cealalta, în scopul de a construi un camin pentru noi toate la Curtea imperiala. […] An-te-hai încearca sa ma convinga ca doamnele din celelalte palate sunt dusmanii mei naturali.”

16. „Mi se pare ciudat sa fiu atinsa de atât de multe mâini. Oamenii astia ma implora sa nu misc un deget: ar fi considerata o insulta daca as face ceva eu însami.”

17. „An-te-hai m-a prevenit ca nu trebuie sa le multumesc slujnicelor. A subliniat faptul ca nu-mi este îngaduit sa-mi exprim sentimentele, pentru a nu le aminti oamenilor ca sunt la fel de obisnuita ca si ei.”

18. „Regula spune ca, pentru a avea un somn corespunzator, el nu trebuie sa împarta patul cu niciuna dintre sotiile sale în timpul noptii.”

19. „Am mare nevoie, dar nu pot sa fac. Nu exista fereastra care sa lase mirosul sa iasa. Servitoarele stau în jurul meu, fixându-ma cu privirea. Le spun iar si iar sa ma lase singura, dar ele refuza. Ma implora sa le îngadui sa ma slujeasca. Una dintre ele tine un prosop umed ca sa ma stearga dupa aceea, o alta tine un vas cu sapun, a treia are o tava cu hârtie de matase, iar a patra un lighean de argint. Ultimele doua duc câte o galeata plina cu apa, una cu apa calda si cealalta cu rece.”

20. „Ma îndoiesc ca executia nechibzuitului actor a facut vreun bine imaginii Majestatii Sale. O asemenea pedeapsa nu inspira decât teroare, iar teroarea nu face decât sa creasca distanta dintre împarat si inimile supusilor sai. Teroarea îi aduce, în final, cea mai mare pierdere. Cine sa stea alaturi de tine, daca singurul lucru pentru care esti cunoscut e acela ca inspiri frica?”

21. „Nu pot sa nu fiu ceea ce sunt, adica o femeie care simte ca traieste pentru a iubi. Iar statutul de sotie imperiala îmi ofera totul, mai putin asta.”

22. „Dar tot vreau sa încerc sa cultiv rosii în august, chiar daca e prea târziu, cânta o voce în capul meu.”

23. „— Primul meu vis e sa îmi capat înapoi membrul.
— Membrul?
— Stiu exact cine are penisul meu si unde îl ține, zice An-te-hai. Când o sa mor, vreau sa fiu îngropat întreg, doamna. Toti eunucii vor asta. Daca nu reusesc sa fiu îngropat întreg, ma voi întoarce în viata urmatoare handicapat.”

24. „Fara exceptie, o femeie care încearca sa arate ca are creier e abandonata.

— De ce? Barbatii urasc sa fie provocati la întrecere. Este pur si simplu înjositor pentru ei.”

25. „Pentru a lua puii, trebuie sa fii curajos si sa intri în pestera tigrului”

26. „Tocmai de aceea îmi este mila de tine. Îi azvârl aceste cuvinte din priviri. Ma bucur ca nu sunt în locul lui. El poate ordona moartea mea, dar nu o poate ordona si pe a lui însusi. Si atunci, ce fel de putere mai e asta? E propriul sau prizonier.”

27. „Esti la fel de frumoasa cum te-a descris eunucul-sef Shim. Tu esti întruparea lui Wang Ch’ao-chun. Însa Shim a omis sa-mi spuna ca esti si o femeie cu caracter. Esti mai buna decât ceaiul din coaja de lamâie, pe care ei ma obliga sa-l beau. E delicios, dar nu gasesc nicio placere în gustul sau. Sunt toate la fel, în vremurile astea. Nu as fi în stare sa ma bucur de Wang Ch’ao-chun, chiar daca ea ar exista. Si sunt curios în ceea ce te priveste. Ma tem însa ca singurul lucru la care ma pot gândi e harta Chinei, care devine tot mai mica. Dusmanii vin din toate directiile.”

28. „Hsien Feng sta ghemuit în somn: un barbat cu vise de barbat. Ca toata lumea în China, îl consideram pe Fiul Cerului un fel de zeitate, dragonul care penetreaza universul. Azi, vad un barbat ai carui umeri fragili duc cu greu povara natiunii; vad un barbat care suspina la cântecele mele, un barbat care a crescut fara iubirea mamei. Ce altceva e nefericirea, daca nu asta? Cât de îngrozitor trebuie sa fi fost pentru el atunci când mama lui s-a spânzurat de rusine si toata lumea l-a mintit, în timp ce el a stiut tot timpul adevarul! Ironia este ca nu va putea fi niciodata omul simplu care doreste sa fie. Mâine-dimineata, în fata publicului sau, va trebui sa se prefaca.”

29. „A fauri ceva atât de perfect încât sa para accidental este telul artei si arhitecturii chineze.”

30. „În câteva saptamâni, devin secretara neoficiala a împaratului Hsien Feng. Revizuiesc tot ce ajunge pe biroul sau. Ma familiarizez cu modul de gândire si cu stilul de dezbatere. În cele din urma, reusesc sa redactez scrisori care suna atât de asemanator cu ale lui, încât nici macar el nu le poate deosebi.”

31. „Ca sa evit suspiciunile, Hsien Feng îmi spune sa ma deghizez în baiatul care se ocupa de cerneala si pensulele lui de scris. Îmi ascund parul lung sub o caciula si ma îmbrac într-o roba simpla, dându-ma drept eunucul care prepara cerneala.”

32. „Pentru cele trei mii de femei din Orasul Interzis, eu sunt hoata care a furat singurul armasar, eu sunt cea care le-a jefuit de singura lor sansa la maternitate si fericire.”

33. „Ceea ce ma deranjeaza e ca ministrii tin adesea pentru ei adevaratele lor pareri. Se încred în ideea ca Fiul Cerului vede lucrurile „prin ochii unui zeu”. Ma uimeste însa faptul ca împaratul Hsien Feng chiar crede ca este ochiul zeului.”

34. „Mergem cu pestii la lac si eu îi eliberez unul câte unul. Ritualul, numit fang sheng, e un gest de mila: cu fiecare peste caruia i s-a dat o sansa de a trai, cel care l-a eliberat îsi mai adauga înca o fapta buna la rezerva sa.”

35. „În camera mea, cadourile se strâng în gramezi pâna la tavan. Însa în spatele fetelor zâmbitoare zace invidia si gelozia: ochii umflati sunt dovada plânsului si a noptilor de nesomn. Stiu exact cum se simt celelalte concubine. Îmi aduc aminte propria-mi reactie fata de sarcina doamnei Yun. Nu-i dorisem ghinionul, însa nici binele. Am fost usurata în sinea mea când Nuharoo mi-a spus ca a nascut o fata, si nu un baiat.”

36. „Daca nasc în siguranta, statutul meu se va ridica în detrimentul celorlalte: numele meu ar intra în registrul imperial. Daca bebelusul ar fi un baiat, m-as înalta la rangul de împarateasa, împartind titlul cu Nuharoo.”

37. „Pe pieptul Majestatii Sale a fost pusa o oglinda cât palma. Se zice ca ea protejeaza mortul de la a fi tulburat de fantomele rele: oglinda reflecta imaginea fantomelor si deoarece majoritatea acestora habar nu au cum arata, ele se asteapta sa se vada asa cum aratau atunci când erau în viata, numai ca, în loc de asta, se vad asa cum au fost transformate de lucrurile rele pe care le-au facut în trecut: schelete, monstri grotesti sau chiar mai rau. Oglinda le provoaca un soc ce le face sa se retraga.”

38. „Cât de înspaimântator e felul în care poate îmbatrâni o femeie. Ar putea cineva sa îsi închipuie cum voi arata eu când voi muri?”

39. „Când se ridica, un eunuc merge si desface cu grija buzele doamnei Jin: îi pune în gura o perla mare, prinsa pe o ata rosie. Apoi îi închide gura, lasând capatul atei sa atârne pe barbie. Perla e simbolul esentei vietii si reprezinta puritatea si nobletea. Ata rosie, care va fi legata de catre fiul ei, simbolizeaza dorinta lui de a nu se desparti de ea.”

40. „Ca pentru a adauga înca o doza de nefericire vietii mele, eunucul-sef Shim mi-a spus ca nu mi se va permite sa-mi cresc propriul copil. Eram considerata „una dintre mamele printului”, dar nu singura.”

41. „Nuharoo avea sa fie responsabila de îngrijirea si educatia zilnica a copilului meu si avea dreptul sa mi-l ia daca refuzam sa cooperez cu ea. Clanul manciurian si împaratul Hsien Feng aveau convingerea ca sângele imperial al lui Nuharoo o califica pentru a fi mama principala a viitorului print.”

42. „— Unde este fiul nostru nou-nascut? Toata lumea o felicita pe Nuharoo. În momentul în care ea îmi ia copilul din brate si îl arata mândra celorlalte, simt cum teama ma împresoara. Ma tot gândesc: Acum, ca au ratat ocazia de a-mi omorî pruncul în pântec, îl vor omorî oare în leagan? Îi vor otravi mintea, rasfatându-l? De un lucru sunt însa sigura: nu vor renunta niciodata la ideea de a se razbuna pe mine.”

43. „— Nu are obiceiul sa revina la femeile cu care s-a culcat. Nu conteaza cât de mult le pretuieste frumusetea sau cât de satisfacut a fost în pat.”

44. „Compatimiti-ma ca femeie, caci sunt vinovata fata de Majestatea Sa. Faptul de a nu-i putea darui copii este neîmplinirea mea. Tung Chih este însa sansa mea sa-mi dovedesc loialitatea. Am simtit ca sunt deja mama lui Tung Chih atunci când pântecul doamnei Yehonala a început sa se mareasca. Zâmbeste la propriile-i cuvinte: Sunt îndragostita de fiul meu.”

45. „Întorcându-se spre cada, Nuharoo le admonesteaza pe slujnice: Nu încercati sa-l opriti pe Tung Chih din plâns. Lasati-l! Asa trebuie, sa se simta inconfortabil! Despre asta e vorba în aceasta ceremonie. Cu cât plânge mai tare, cu atât sunt mai mari sansele sa ajunga puternic.”

46. „Stim amândoua din istorie ce s-ar putea întâmpla cu sotiile si concubinele unui împarat dupa moartea acestuia. Si amândoua ne dam seama ca nu ne putem bizui decât una pe cealalta.”

47. „Cu cât sunt mai lungi unghiile noastre, cu atât ne îndepartam mai mult de oamenii de rând.”

48. „Mai târziu îmi voi da seama ca nu fac decât sa neg adevarul. Refuz sa recunosc ca ceea ce îmi doresc e mai mult decât protectia fizica din partea lui Yung Lu. Sufletul meu tânjeste sa înflacareze si sa fie înflacarat. Când am atins taisul sabiei lui, dreapta mea judecata si-a luat zborul.”

49. „Lui Su Shun nu-i ia prea multa vreme sa raspândeasca tot felul de zvonuri despre mine. Avertizeaza Curtea cum ca as avea ambitii de preluare a tronului, si reuseste sa-i provoace pe batrânii clanului, care ies în fata pentru a protesta. Ei îl îndeamna pe Majestatea Sa sa ma îndeparteze din resedinta sa.”

50. „Urând disciplina mea, se duce bosumflat la Nuharoo. Fiul meu stie ca Nuharoo e mai mare în rang decât mine si ca eu nu am voie sa nu ma supun ei.”

51. „Durerea mea pentru Hsien Feng si pentru tara mea nu poate fi exprimata în cuvinte. La colturile buzelor violet ale Majestatii Sale se strânge saliva. Plânge fara lacrimi. De zile întregi tot tipa si urla. În cele din urma, glasul i s-a stins. Fiecare rasuflare este acum un chin.”

52. „As vrea sa-i spun ca a muri nu este rusinos, cum nu este rusinos nici sa ai curajul de a înfrunta realitatea. Ca educatia lui Tung Chih ar trebui sa înceapa lânga patul de moarte al tatalui sau. Ca ar trebui sa priveasca semnarea tratatelor, sa tina minte si sa înteleaga de ce plânge tatal lui.”

53. „Lui Tung Chih nu i se permite sa stea cu tatal sau, deoarece Curtea considera ca acest lucru ar fi prea rascolitor pentru copil. Ma supara hotarârea lor. Eu cred ca orice strop de afectiune aratata de catre Majestatea Sa lui Tung Chih i-ar ramâne copilului în amintire pentru tot restul vietii.”

54. „Spre dezamagirea mea, Tung Chih nu vrea sa fie cu tatal sau. Se plânge de privirea înfricosatoare „si de rasuflarea mirositoare”. E nefericit când îl împing spre patul bolnavului. Îsi numeste tatal o pacoste si o data îndrazneste chiar sa-i strige: „Hei, om gol pe dinauntru!”. Trage de cearsafurile lui Hsien Feng si arunca în el cu perne. Vrea sa se joace de-a „calareste calutul” cu cel aflat pe moarte. Nu exista nici macar o farâma de compasiune în trupul lui micut.”

55. „Baiatul însa stie cum sa ne joace pe degete, pe Nuharoo si pe mine, ca sa ne întarâte una împotriva celeilalte.”

56. „Ma copleseste oboseala, ma prabusesc si îmi strâng genunchii la piept. Plâng pentru ca Hsien Feng nu va fi în viata ca sa-si educe fiul; plâng pentru ca nu ma pot vedea crescându-l pe Tung Chih cum trebuie, având-o pe Nuharoo între noi, si pentru ca aud cum fiul meu tipa ca ma uraste si zice ca de-abia asteapta ca Nuharoo sa ma pedepseasca; si plâng pentru ca în strafundul fiintei mele sunt dezamagita de mine însami si înca mai îngrozitor, pentru ca nu stiu ce sa mai fac.”

57. „An-te-hai intra, împiedicându-se de prag. Îmi raporteaza ca s-a hotarât ca eu sa fiu „onorata sa îl însotesc pe Hsien Feng când se va întoarce la izvorul sau”, ceea ce înseamna ca voi fi îngropata de vie atunci când împaratul va muri. Nu cred asta. Nu pot sa cred. Din trei mii de concubine, eu sunt singura care i-a daruit un fiu. Hsien Feng stie ca Tung Chih are nevoie de mine.”

58. „Ce-ar putea fi mai diabolic decât a deforma mintea unui copil? Tung Chih ar fi jefuit de dreptul sau din nastere, iar Su Shun si-ar realiza în cele din urma propriile ambitii prin intermediul sau. Ar conduce imperiul în numele lui Hsien Feng pentru fiul sau. Ar scoate în evidenta slabiciunea lui Tung Chih si apoi ar crea un pretext pentru a-l detrona si a se proclama pe el însusi conducator.”

59. „Desi Tung Chih este mostenitorul natural, în legea dinastiei Ch’ing nu este specificat ca tronul se transmite dupa dreptul primogeniturii. Ultimele cuvinte ale împaratului sunt si singurele care conteaza. Exista o cutie oficiala care contine testamentul. Totusi, cuvintele sale anuleaza orice ar fi scris.”

60. „— Tati! Tati! tipa tare Tung Chih. Ar fi câstigat simpatia oricui, daca ar fi fost oriunde în alta parte. Dar Curtea pare sa nu mai fie capabila sa se comporte cum trebuie fata de cel pe care ar trebui sa-l slujeasca. A devenit Curtea lui Su Shun. Toti îsi pun propriile nevoi înaintea celor ale împaratului Hsien Feng si ale fiului sau. Toata lumea l-a auzit pe Tung Chih, dar nimeni nu s-a oferit sa-l ajute.”

61. „Am plâns când mi-am amintit ultimele cuvinte ale lui Hsien Feng. Efortul pe care l-a facut pentru a le rosti îmi spune ca în inima lui trebuie sa fi fost loc si pentru iubire.”

62. „Împaratul Hsien Feng ne-a încredintat mie si lui Nuharoo o pereche de sigilii importante: tungtiao, „parteneriat”, si yushang, „vointa imperiala”. Ni se acorda puterea de a valida edictele lui Su Shun concepute în numele lui Tung Chih. Nuharoo trebuia sa stampileze cu sigiliul tungtiao la început, iar eu urma sa stampilez cu yushang la sfârsit.”

63. „Pe masura ce zilele trec, tensiunea dintre noi devine atât de intensa, încât trebuie sa ne evitam unul pe celalalt, desi înteleg cât se poate de clar ca aceasta nu este o modalitate de a conduce tara. Su Shun a inventat si a raspândit felurite zvonuri pentru a zugravi o imagine diabolica despre mine. Pentru a ma izola, el încearca sa o atraga de partea sa pe Nuharoo, si îmi dau seama ca reuseste. Ma tulbura neputinta mea de a o convinge pe Nuharoo de intentiile lui Su Shun.”

64. „Eu si Nuharoo suntem, practic, prizoniere în apartamentele noastre. Nu mi s-a dat voie nici macar sa-l duc pe Tung Chih la izvorul termal. Si ori de câte ori ies, eunucul-sef Shim se tine dupa mine. Simt ca printul Kung trebuie sa afle cum stau lucrurile.”

65. „În spatele usilor închise însa, îl împing de la spate pe Tung Chih ca sa se ridice la înaltimea rolului sau. Trebuie sa conduca el însusi cât mai curând posibil, caci altfel puterea lui Su Shun nu va face decât sa creasca în continuare.”

66. „Treptat, Tung Chih devine dornic sa-si petreaca timpul cu mine. Ne jucam de-a audienta, sala de judecata si bataliile. Cu grija, pe nesimtite, încerc sa îl influentez. Dar în clipa în care îsi da seama care sunt adevaratele mele motive, o ia la fuga.”

67. „Mi se rupe inima când vad cum fiul meu este învatat sa interpreteze gresit realitatea. Notiunile false îngramadite în creierul sau îl fac vulnerabil. El crede cu convingere ca poate sa spuna cerului când sa ploua si soarelui când sa straluceasca.”

68. „Sentimentele mele nu fac decât sa se adânceasca. Nu mai pot nega fata de mine însami ca ele îsi au originea în figura lui Yung Lu. Ma incita sa ascult vestile aduse de Tung Chih. Îmi tresalta inima când este mentionat numele lui Yung Lu si ma descopar însetata dupa detalii când Tung Chih descrie maiestria lui în privinta cailor.”

69. „Slabiciunea mea era ca tânjeam sa ma sprijin pe umarul unui barbat. Stiam asta si luptam împotriva ei, dar sentimentele mele continuau sa iasa la iveala. Cautam sa-mi distrag atentia si ma îngropam în munca.”

70. „As fi facut orice sa-i câstig afectiunea, însa el era hotarât sa nu-mi acorde nicio sansa. Fiul meu ma pedepsea pentru principiile dupa care îi impuneam sa traiasca. Avea doua feluri de expresie când ma privea. Una era cea a unui strain, de parca nu m-ar fi cunoscut si nici nu îl interesa sa ma cunoasca. Cealalta era una de uimire. Nu putea întelege de ce trebuie sa fiu eu singura care îl contesta. Privirea lui analiza propria mea existenta. Dupa ce ne certam, expresia sa afisa un rânjet sarcastic.”

71. „Pe masura ce printul Kung si cu mine am ajuns sa ne cunoastem mai bine, am putut sa ne destindem. L-am anuntat ca nu ma interesa puterea în sine, si ca tot ce voiam era sa îl ajut pe Tung Chih sa reuseasca. A fost minunat ca împartaseam aceeasi viziune. Ne-am certat uneori, dar am reusit întotdeauna sa iesim uniti din disputele noastre.”

72. „Pentru a conduce, am învatat sa dau impresia ca eu sunt cea condusa.”

73. „Lasa-ma sa-ti împartasesc o învatatura budista: ca sa ai cu adevarat ceva, trebuie sa nu ai deloc.”

74. „Cred ca trebuie sa fi simtit deja ca Tung Chih avea sa se dovedeasca a fi o dezamagire pentru mine, si voiam sa cresc eu însami un copil, ca sa vad daca as putea sa schimb ceva. Într-un fel, printesa Jung îmi oferea consolare dupa pierderea fiului meu.”

75. „Chiar daca printesa Jung era sora vitrega a lui Tung Chih, Curtea nu a vrut sa-i permita sa locuiasca cu mine, decât daca o adoptam în mod oficial, asa ca am facut-o. Ea s-a dovedit a fi demna de acest lucru.”

76. „Mintea mea zbura înapoi la lacul din Wuhu în care înotam când eram fetita. Îmi aminteam raceala apei si cât de nespus de libera ma simteam alergând dupa ratele salbatice. Acum eram cea mai puternica femeie din China, si totusi spiritul meu era închis în acel sicriu gol cu numele si titlul meu gravate în piatra rece.”

77. „Daca am fi stiut ca ne placem unul pe celalalt si ca ne este interzis sa avem o relatie, ar fi fost mult mai usor pentru amândoi sa ne recunoastem sentimentele. Am fi putut poate sa obtinem ceva bun din situatia data, sau cel putin sa lasam garda jos. Întelegeam ca a vorbi despre asemenea emotii ar fi greu, dar împartasirea durerii era tot ce puteam obtine.”

78. „Durerea face lucruri bune. Ne pregateste pentru liniste”.

79. „Ar trebui sa vars lacrimi. Asta se asteapta de la o împarateasa. De asta am fost lasata singura, însa nu am lacrimi. Daca as avea, ele ar fi pentru mine însami. Caci viata mea nu e departe de a fi fost îngropata de vie. Inimii mele îi este interzis sa îsi celebreze primavara.”

80. „La amiaza, usa spre lumea de afara se va închide permanent. În mod curios, teama mea a disparut acum. E o pace stranie aici, primitoare si calda precum pântecul mamei. Îmi aduce mângâiere sa ma gândesc ca toate necazurile mele se vor sfârsi daca as ramâne aici. Nu m-as mai chinui în vise si nici nu m-as mai trezi doar ca sa-l aud pe An-te-hai povestind ca am plâns. Nu ar trebui sa ma înjosesc multumindu-ma cu un eunuc. As putea sa-i spun adio lui Yung Lu chiar aici, în mormânt, si sa termin cu durerea si agonia.”