{RO} Copilul lui Noe – Eric-Emmanuel Schmitt
1 “În timpul așteptării, nu știi dacă trăiești o plăcere sau un chinș te pregătești pentru un salt despre al căriu rezultat nu bănuiești nimic. Oare vei muri? Oare vei fi aplaudat?”
2. “- Creștină, asta înseamnă contrariul evreilor?
– Contrariul evreilor înseamnă nazist.”
3. “- Tocmai mi-ai aflat unul dintre secrete, Joseph, unul dintre șiretlicurile femeiești.
– Care anume?
– Sa acuzi îl loc să justifici. Să ataci când ești bănuit. Să muști mai degrabă decât să te aperi.”
4. “Simțeam desigur că era imperios necesar să devin catolicȘ astfel voi fi în siguranță. Mai multȘ aveam să redevin normal. A fi evreu, deocamdată, însemna să am niștea părinți incapabili să mă crească, să am un nume pe care era mai bine să-l schimb, să-mi controlez în permanență emoțiile și să mint. Atunci unde era interesul? Așa că tare aveam chef să devin un mic orfan catolic.”
5. “Făcând un arc cu privirea, am constatat că erau suficiente scaune pentru toată lumea. Dar unde oare avea să se așeze Dumnezeu? Și de ce oare cele trei sute de ființe umane înghesuite pe podeaua cu dale a locuinței acelea ocupau atât de puțin loc? La ce servea tot spațiul acela din jurul nostru? Unde trăia Dumnezeu în locuința sa?”
6. “Când mă străduiam să prind cuvintele, sensul depășea capacitățile mele intelectuale. Dumnezeu era unul, apoi doi – Tatăl și Fiul – și uneori trei – Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Cine este Sfântul Duh? Un văr? Deodată, panicăȘ se făceau patru! Parohul de la Chemlay mai adăugase și o femeie, Fecioara Maria. Încurcat de această multiplicare subită a dumnezeilor, am abandonat joaca asta cu familiile orientâdu-mă spre cântece. Căci îmi plăcea să cânt cu glas tare.”
7. “Unele emoții se dovedesc atât de puternice încât, fericite sau nefericite, ne zdrobesc.”
8. “Oamenii își fac rău unii altora, iar Dumnezeu nu se amestecă. El i-a făcut pe oameni liberi. Așadar, noi suferim sau râdem independent de calitățile sau defectele noastre. Ce rol oribil vrei să-i atribui lui Dumnezeu? Îți poți imagina o secundă măcar că cel care scapă de naziști e iubit de Dumnezeu, în vreme ce acela care e prins e detestat de Dumnezeu? Dumnezeu nu se amestecă în treburile noastre.”
9. “- Explică mai limpede diferența dintre evreu și creștin, părinte
– Evreii și creștinii cred în același Dumnezeu, acela care i-a dictat lui Morise Tablele Legii. Dar evreii nu recunosc în Isus pe Mesia cel anunțat, trimisul lui Dumnezeu pe care îl așteptau ei; nu văd în el decât un îțelept evreu în plus. Tu devii creștin când socotești că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, că El în Dumnezeu s-a întrupat, a murit și a înviat.
– Deci, pentru creștini, asta s-a întâmplat deja; pentru evrei, are să vină.
– Exact, Joseph. Creștinii sunt cei care-și amintesc, iar evreii cei care speră încă.”
10. “- Religia ebraică insistă pe respect, cea creștină pe iubire. Or , mă întreb eu, nu cumva respectul e fundamental și nu iubirea? Și, de asemenea, mai ușor de atins… să-ți iubești vrăjmașul, așa cum propune Isus, și să întinzi și celălalt obraz, mi se par niște lucruri admirabile, dar greu de pus în aplicare. Mai ales acum. Tu i-ai întinde lui Hitler și celălalt obraz?
– Niciodată!
– Nici eu! E adevărat că eu nu sunt demn de Christos. Întreaga mea viață nu-mi va fi de ajuns ca să-l imit…cu toate astea, poate fi iubirea o datorie? Putem oare comanda inimii? Nu cred. Potrivit marilor rabini, respectul e superior iubirii. El este o obligație permanentă. Asta ni se pare cu putință. Îi pot respecta pe cei pe care nu îi iubesc sau care îmi sunt indiferenți. Dar să-i iubesc? De altfel, am oare atâta nevoie să-i iubesc dacă îi respect? Iubirea e un lucru greu, n-o putem nici provoca, nici controla, nici sili să dureze. Pe când respectul…”