{RO} Cidul – Pierre Corneille

(Actul III, Scena 4)

1. DON RODRIGO

Fac ce doreşti, dar totuşi nu părăsesc dorinţa
Ca însăţi tu, Ximenă, să-mi împlineşti sentinţa.
Căci oricât mi-eşti de dragă, un laş nu pot să fiu.
Ca să reneg vreodată chemarea mea de fiu.
Pe tatăl meu căzuse o groaznică ruşine
Ce mă privea-n aceeaşi măsură şi pe mine.
Ştii ce-nsemnează-o palmă pentru un om cinstit.
Am căutat să aflu făptaşul, l-am găsit,
Am răzbunat onoarea-mi şi pe iubitu-mi tată.
Şi dac-ar fi nevoie, aş face-o înc-o dată.
Nu crede că iubirea-mi n-a dus o luptă grea
Cu tatăl meu şi-n urmă chiar împotriva mea.
O, judecă-i puterea: aflând c-am fost în stare
Să mă-ndoiesc de poate să-ncapă răzbunare.
Silit să-ndur ocara, ori vai! dispreţul tău,
Învinuiam de-o grabă prea mare braţul meu,
Mă dojeneam de-această pornire prea nebună
Şi farmecele tale erau să mă supună
De nu-mi ziceam, Ximenă, că nu te-ar merita
Un om lipsit de-onoare, lipsit de stima ta!
Că ochii tăi iubirea şi-ar fi schimbat-o-n ură
Văzând mişel pe-acela ce vrednic îl ştiură;
Că ascultând amorul, urmând al său îndemn
De-alegerea ta însăţi m-aş fi făcut nedemn.
Ţi-o spun din nou, ţi-oi spune-o, deşi printre suspine,
Până la cel din urmă: da, te-am jignit pe tine;
Da, te-am jignit amarnic, fiind silit s-o fac
Pe tine să te merit şi-onoarea să mi-o-mpac.
Mi-am împăcat onoarea şi pe bătrânul tată;
Viu să te-mpac pe tine acuma, adorată.
Am alergat aicea de mâna ta să mor;
Ce-am fost dator făcut-am şi fac ce sunt dator.
Un tată scump te strigă din fundul negrei groape
Şi eu nu vreau victima cu nici un preţ să-i scape:
Jertfeşte-acestui sânge pe care 1-a pierdut
Acel ce se mândreşte cu ceea ce-a făcut!

2. DON RODRIGO

Mândrie neinfrântă! Vai! să nu pot obţine
Atâta mângâiere încalte de la tine?!
În numele iubirii şi-al tatălui tău mort
Nu mă lăsa blestemul acestei vieţi să-l port!
Mai vesel e Rodrigo de mâna ta să piară
Decât urât de tine, trăind o viaţă-amară!

3. XIMENA

Deşi cea mai frumoasă văpaie ameninţă
Să-mi mistuie mânia, fac tot ce-mi stă-n putinţă
Ca să răzbun pe tata, mândria să mi-o-mpac
Şi singura-mi dorinţă e să nu pot s-o fac.

Contribuitor: Ionut Ologu