1. “Ascult cum ploua si ma simt deodata altul, gandesc altfel, aproape imi schimb respiratia. Am impresia ca iau contact mai direct cu lumea, ca faptul acesta natural, colosal – al ploii ma lipeste de pamant, ma impunge la viata. Cand nu se intampla nimic in jurul meu – cand e acelasi soare – pot figi din viata, pot ramane singur. Ploaia ma scoate din mine, ma infige in pamant. Ontologie.” 2. “Mi se pare ca am pierdut timpul in zadar, daca nu sunt in stare sa scot din ziua intreaga macar o pagina de viata. Spaima pe care o am sa nu ma consum in viata de toate zilele.…