{RO} În supa miso – Ryu Murakami

1.     „I-am aruncat o privire şi am simţit cum mă străbate un fior. Nu numai chipul său, ci întreaga lui siluetă părea că emană singurătate. Toţi americanii au aerul ăsta. Poate fiindcă sunt urmaşi de emigranţi – e singura explicaţie la care mă pot gândi.”

2.     „Când îmi făceau astfel de confesiuni, pronunţau cu durere cuvântul a accepta. Nu îi auzeam însă niciodată spunând a îndura. Din multe puncte de vedere, a îndura este ceva foarte japonez. După astfel de discuţii, simţeam că tristeţea americanilor are ceva diferit de tristeţea noastră şi mă bucuram că sunt japonez. Tristeţea pe care ţi-o provoaca efortul de a accepta situaţia este altfel decât cea de a îndura pur şi simplu realitatea. Nu cred că aş fi în stare să îndur tristeţea pe care o simt americanii.”

3.     „Nu e simplu să trăieşti normal. Şi părinţii, şi profesorii, şi statul ne învaţă cum să ducem o viaţă cât mai plictisitoare, dar şi o viaţă de sclavi, şi nimeni nu-ţi explică ce înseamnă să trăieşti normal.”

4.     „Nu vreau să le spun celor care îmi sunt apropiaţi lucruri ce au de-a face cu răutatea oamenilor – nu lucruri atât de absurde şi de serioase. Pe cât se poate, încerc să mă descurc de unul singur. Dacă cer sfatul cuiva, am impresia că îl încarc şi pe el cu o parte din nefericire.”

5.     „Înţelegeam foarte bine ce înseamnă răutatea şi din cauza asta îmi dădeam seama cât de periculos era Frank. Răutatea se naşte din trăiri negative, tristeţe, singurătate şi supărare. Când ţi-e furat ceva drag, se cască în tine o gaură ca scobită cu cuţitul şi din gaura aia se naşte răutatea. Nu simţeam în Frank o dispoziţie sadică, de criminal. Simţeam în el o văgăună fără fund, din care emana ceva. Oricine a avut măcar o dată gânduri crude, a vrut să ucidă, dar în mod normal te înfrânezi. Răutatea aia rămâne acolo, pe fundul găurii, iar în cele din urmă o uiţi şi se transformă în altceva – în pasiune pentru muncă, de exemplu. Frank era însă diferit. Nu ştiam dacă era ucigaş sau nu, dar simţeam în el o genune fără fund, care îl făcea să mintă.”

6.      „Dintre toate fiinţele vii, numai oamenii au puterea de a-şi imagina. Pentru a putea supravieţui în faţa altor fiare sălbatice, mult mai puternice ca noi, am avut nevoie de imaginaţie. Ca să scăpăm cu viaţă şi să evităm primejdiile e nevoie de planificare, realizare, comunicare şi confirmare. Lucrurile astea sunt esenţiale. Şi toate sunt posibile datorită imaginaţiei. Străbunii noştri îşi imaginau toate primejdiile posibile şi făceau tot ce era necesar pentru ca ele să nu se concretizeze. Din cauza asta omul modern îşi păstrează încă puterea de imaginaţie, pe care o poate utiliza în moduri pozitive, şi astfel iau naştere arta şi ştiinţa. Dacă o foloseşti în moduri negative, duce la spaimă, nesiguranţă şi ură. Se zice adesea despre copii că sunt cruzi, fiindcă omoară animale şi insecte, le chinuie, iar unora le place să-şi strice jucăriile. Nu fac însă lucrurile astea din plăcere, ci din cauză că neliniştea imaginaţiei se scurge în realitate. Cad pradă fanteziei nu ştiu ce animal. Inconştient, încearcă să afle ce s-ar întâmpla dacă ar omorî cu adevărat vreo insectă sau vreun animal. Vor fi ei şi lumea din jur distruşi?”

7.     „(…) periculoşi sunt cei la care lucrurile sunt bătute în cuie, care ştiu clar ce le place şi ce nu. Orice om normal pendulează între anumite valori, e pierdut şi suferă.”

Contributie: Roxa