-
{RO} Cidul – Pierre Corneille
(Actul III, Scena 4) 1. DON RODRIGO Fac ce doreşti, dar totuşi nu părăsesc dorinţa Ca însăţi tu, Ximenă, să-mi împlineşti sentinţa. Căci oricât mi-eşti de dragă, un laş nu pot să fiu. Ca să reneg vreodată chemarea mea de fiu. Pe tatăl meu căzuse o groaznică ruşine Ce mă privea-n aceeaşi măsură şi pe mine. Ştii ce-nsemnează-o palmă pentru un om cinstit. Am căutat să aflu făptaşul, l-am găsit, Am răzbunat onoarea-mi şi pe iubitu-mi tată. Şi dac-ar fi nevoie, aş face-o înc-o dată. Nu crede că iubirea-mi n-a dus o luptă grea Cu tatăl meu şi-n urmă chiar împotriva mea. O, judecă-i puterea: aflând c-am fost în stare…
-
{RO} Cartea despre Dao si virtute – Dao de Jing
1. “Când frumosul este cunoscut ca frumos, Atunci este cunoscut si urâtul ca urât. Când binele este cunoscut ca bine, Atunci si raul este cunoscut ca rau.” 2. “Universul dainuieste etern Pentru ca nu exista pentru sine. Astfel si Înteleptul stand la urma, ajunge în frunte. Se neglijeaja pe sine însusi, si ajunge sa fie ocrotit. Nu traieste pentru sine, traieste astfel din plin.” 3. “Vorbind putin ramânem în repaos. Vântul, furtuna trec, cum tot ce e-n natura-i trecator, Asa si omul trece. Dar cel ce urmeaza Calea Tao se identifica cu Tao. Cel ce urmeaza Virtutea (Te) se identifica cu Virtutea. Cei ce se pierd sunt una cu perzarea.…
-
{RO} Nimic nou pe frontul de vest – Erich Maria Remarque
1. „Dar pământul, aerul emană către noi forțe care ne conferă rezistență – mai ales pământul. Pentru nimeni pământul nu e atât de important ca pentru un soldat. Când soldatul se lipește de el, îndelung, violent, când își îngroapă adânc fața și membrele în el, înfricoșat de moarte din pricina bombardamentelor, atunci pământul e unicul său prieten, fratele său, mama sa; soldatul își geme teama și strigătele, în tăcerea și la adăpostul lui, și pământul le primește și-i dă apoi drumul pentru alte zece secunde de fugă și viață, după care îl cuprinde din nou, și uneori pentru totdeauna.” 2. „ – Aș vrea să știu ce vină au caii.…
-
{RO} Frumoasele straine – Mircea Cartarescu
1. “Nimeni nu iese din propria viata curat. Toti purtam cu noi traumele, nefericirea, ofensele, esecurile, nedreptatile, adversitatea celorlalti.Cei mai buni dintre noi incearca sa nu perpetueze raul, sa nu-ntoarca asupra altora, la randul lor, raul care li s a facut. Dar fiecare ne torturam pe noi insine amintindu ne in detaliu, cu o claritate halucinanta, in atatea nopti fara somn, episoade din viata noastra in care raul si perversitatea au trumfat.” 2. “Iar acum, la Paris, pe cand ne-ndreptam in grup catre un restaurant argentinian, pe un vant violent care scotea scartaituri din platanii dezgoliti insirati de-a lungul bulevardelor, ma gandeam ca noi, scriitorii de duzina din Belle Etrangeres,…
-
{EN} To the Lighthouse – Virginia Woolf
1. „Indeed he seemed to her sometimes made differently from other people, born blind, deaf and dumb to the ordinary things, but to the extraordinary things, with an eye like an eagle’s. His understandings often astonished her.” 2. „What does one live for? Why, one asked oneself, does one take all these pains for the human race to go on? Is it so very desirable? Are we attractive as a species? Not so very, he thought (…). Foolish questions, vain questions, questions one never asked if one was occupied. Is human life this? Is human life that? One never had time to think about it. (…) friendships, even the best…
-
{RO} Enzo sau arta de a pilota pe ploaie – Garth Stein
1. „Un concept atât de simplu, dar atât de adevărat: ceea ce trebuie să demonstrezi se află în faţa ta; noi suntem creatorii propriului nostru destin. Fie cu ştiinţă, fie din ignoranţă, succesele şi eşecurile noastre sunt provocate numai de noi înşine.” 2. „Întotdeauna mi-am dorit să o iubesc pe Eve la fel de mult cum o iubea Denny, dar nu reuşisem niciodată pentru că mi-era frică. Ea era ploaia mea. Era elementul meu imprevizibil. Dar unui pilot de curse n-ar trebui să-i fie frică de ploaie; pilotul ar trebui să îmbrăţişeze ploaia. Eu, singur, puteam face o schimbare în ceea ce era în jurul meu. Când mi-am schimbat starea…
-
{EN} Letting Go – Philip Roth
1. „The worst part of certain secrets is their secrecy.” 2. „(…) stubborness might be the other side of courage.” 3. „It is a peculiar age indeed, when even the corrupt and the unfeeling are out collecting so as to beat down hardening of the arteries. It’s the age to feel sorry – a bleeding heart is standard equipment. And the fact is that there are few of us who can resist an appeal. After all, you could free the slaves and hang the tyrants by their heels, but as for the rest, the other horrors, what do you do after you`ve bought your Christmas seals? We feel a debt,…
-
{RO} Gorila – Liviu Rebreanu
1. Pahonţu: „(…) numai prin politică se poate provoca schimbarea mare pe care o râvnim cu toţii. Politica e arta de a prevedea, de a crea şi de a ferici un popor sau lumea întreagă.” Dolinescu: „Politica e râia vieţii.” Teofil: „Eu nu pot lua în glumă lucrurile care privesc soarta ţării mele. Tocmai pentru că le-am zeflemisit mereu, am ajuns în halul în care suntem. Excesul de zeflemea şi de şmecherie ne-a adus aici…” Dolinescu: „Civilizaţia nu începe cu politica în orice caz; cel mult sfârşeşte prin politică şi se destramă !… Ca la noi ! Că am ajuns să nu mai facem decât politică şi să nu ne…
-
{EN} Never Mind the Balkans, Here’s Romania – Mike Ormsby
1. „<<I hated the Communists so much, for years I would only read right-wing books. Politics, history, novels – I wanted to kill Ceausescu. I`d even kill Iliescu if I met him today, swear to God ! I picture him in my chair, suffering.>>” 2. „<<Something else about Jews,>> he continues, <<not that I don`t like them, but they`re very clannish. Not to mention rich. I`m sure they want to control the world.>> I tell him no, that`s the Americans, closely followed by the Chinese. We Brits gave up a long time ago.” 3. „<<By the way, what does hide-a-fur-pea-shoe mean ?>> he asks. The old lady`s eyes swivel in…
-
{RO} Kafka pe malul mării – Haruki Murakami
1. „Când am împlinit cincisprezece ani, am fugit de acasă spre un oraş necunoscut şi îndepărtat şi am ajuns să locuiesc într-un ungher de bibliotecă. Poate că sună a poveste de adormit copiii, dar nu este deloc aşa. Sub nici o formă.” 2. „Peste o sută de ani, probabil că toţi oamenii de aici (inclusiv eu) vor fi dispărut de pe faţa pământului şi se vor fi transformat în cenuşă sau praf. Mă cuprinde un sentiment straniu la acest gând. Încep să văd totul ca pe nişte fantasme efemere, gata să se destrame la prima suflare de vânt. Îmi întind mâinile şi le privesc. La ce mă zbat atâta ?…