{RO} Kafka pe malul mării – Haruki Murakami

1. „Când am împlinit cincisprezece ani, am fugit de acasă spre un oraş necunoscut şi îndepărtat şi am ajuns să locuiesc într-un ungher de bibliotecă. Poate că sună a poveste de adormit copiii, dar nu este deloc aşa. Sub nici o formă.”

2. „Peste o sută de ani, probabil că toţi oamenii de aici (inclusiv eu) vor fi dispărut de pe faţa pământului şi se vor fi transformat în cenuşă sau praf. Mă cuprinde un sentiment straniu la acest gând. Încep să văd totul ca pe nişte fantasme efemere, gata să se destrame la prima suflare de vânt. Îmi întind mâinile şi le privesc. La ce mă zbat atâta ? De ce mă agăţ de viaţă cu atâta disperare ?
Îmi scutur capul şi nu mă mai uit pe fereastră. Încetez să mă mai gândesc la cum o să fie peste o sută de ani. Mă hotărăsc să mă gândesc doar la prezent. (…) La ce-mi foloseşte să-mi bat capul cu ce-o să fie ?”

3. „Poate o să vi se pară stranie exprimarea mea, dar arăta de parcă el plecase, îşi abandonase trupul, receptaculul fizic, iar acesta, în absenţa sa, îşi menţinea la minim funcţiile vitale strict necesare pentru supravieţuire. Expresia care mi-a venit în minte a fost „duh rătăcitor”. (…) Apare foarte des în poveştile japoneze şi se referă la un suflet care îşi părăseşte trupul pentru un interval de timp, pleacă departe, peste mări şi ţări, îndeplineşte acolo o sarcină importantă, după care se întoarce la loc în trup. (…) Dacă este puternic motivat, sufletul poate părăsi nu numai un trup mort, ci şi pe unul viu.”

4. „Majoritatea oamenilor au impresia că pisicile îşi petrec toată ziua moţăind, fără nici o trabă, în deplină relaxare, dar viaţa noastră nu este atât de idilică. Pisicile sunt nişte făpturi neajutorate, fragile şi umile. Nu au carapacea broaştelor ţestoase şi nici aripile păsărilor. Nu se pot furişa pe sub pământ precum cârtiţele şi nici nu-şi pot schimba culoarea precum cameleonii.”

5. Nakata a scos din geantă sardelele învelite în folie de plastic şi i le-a dat lui Okawa. Întotdeauna avea pregătite în geantă câteva pacheţele. Motanul le-a ronţăit cu poftă, cu tot cu cap şi coadă, apoi s-a spălat.
–    Mersi, spuse el. Rămân dator. Vrei să te ling pe undeva ?
–    Vă sunt foarte recunoscător, dar în momentul de faţă nu am nevoie să fiu lins nicăieri. Vă mulţumesc.

6. „<<În vis încep responsabilităţile.>> (…) <<Oricine ar fi cel care a visat de fapt acel vis, tu l-ai împărtăşit. Prin urmare, trebuie să îţi asumi răspunderea pentru ceea ce s-a întâmplat în el. La urma urmei, visul s-a strecurat în tine prin culoarele întunecate ale sufletului tău.>>
Ca şi Adolf Eichmann, atras cu forţa în visul nebun al lui Hitler.”

7. „Când nu e înnorat, ies afară şi privesc cerul. Stelele nu mai îmi dau sentimentul de neputinţă. Am ajuns să le simt ca pe ceva foarte apropiat. Fiecare străluceşte în propriul său fel. Recunosc câteva constelaţii şi le urmăresc licărirea. Din când în când, emit o lumină puternică, de parcă tocmai le-a venit o idee importantă.”

8. „Există în engleză expresia red herring. Se referă la ceva care este foarte interesant, dar care se abate de la tema unei discuţii. Hering roşu. De unde vine această expresie, nu ştiu însă.”

9. „Intoleranţa, mintea îngustă, lipsa de imaginaţie. Teoriile absurde, limbajul de lemn, idealurile uzurpate, sistemul înţepenit. Acestea sunt lucrurile de care mă tem cu adevărat. Le detest şi îmi este groază de ele. Ce e bine şi ce e rău – sigur, e şi asta o problemă foarte importantă, dar o astfel de eroare de judecată, în cele mai multe cazuri, nu e ireparabilă. O poţi îndrepta, atâta vreme cât ai curajul să recunoşti că ai greşit. Însă mintea îngustă, lipsa de imaginaţie, intoleranţa sunt ca nişte paraziţi. Îşi schimbă gazda, îşi schimbă forma şi se perpetuează la nesfârşit.”

10. „Oamenii care muncesc din greu, cu sudoarea frunţii, alcătuiesc proletariatul. Cei care, spre deosebire de ei, stau pe scaun, aruncă cu ordine în stânga şi-n dreapta fără să se mişte din loc şi câştigă de o sută de ori mai bine decât mine sunt capitaliştii.”

11. „(…) ceea ce simţi tu acum este laitmotivul multor tragedii greceşti. Nu oamenii îşi aleg destinul, ci destinul îi alege pe oameni. Acesta este modul de a privi lumea care stă la baza tragediilor greceşti. Acest tragism definit de Aristotel – este provocat în mod ironic, nu de defectele persoanei în cauză, ci de calităţile lor. Oedip rege a lui Sofocle este un exemplu elocvent. În cazul regelui Oedip, tragedia este evocată nu de lene sau prostie, ci de curajul şi onestitatea lui. De aici se naşte, inevitabil, ironia.”

12. „Simbolismul şi semnificaţia sunt două lucruri diferite. Poate că ea a sărit peste anumite procese prolixe, cum ar fi înţelesul şi logica, şi a reuşit să găsească exact cuvintele potrivite. Poţi prinde cuvintele în vis aşa cum ai prinde un fluture din zbor, apucându-i cu blândeţe aripile. Adevăraţii artişti sunt cei care eludează prolixul.”

13. „(…) totul e în mişcare. Pământul şi timpul şi concepţiile, dragostea şi viaţa şi credinţa, dreptatea şi răul, toate lucrurile sunt tranzitorii, în stare lichidă. Nimic nu rămâne într-un singur loc şi sub o singură formă. Întregul univers este ca un serviciu uriaş de curierat rapid.”

14. „Scriitorul rus Anton Cehov a spus-o foarte iscusit: <<Dacă în poveste apare un pistol, cineva va trebui să tragă cu el.>> (…) Cehov vrea să spună că necesitatea este un concept independent, cu o structură diferită de logică, morală sau semnificaţie. Funcţia sa se bazează întru totul pe rolul său. Ceea ce nu este necesar ca rol nu ar trebui să existe. Ceea ce este necesar ca rol trebuie să existe. Asta înseamnă dramaturgia. Se naşte din relaţionare, şi nu din logică, morală sau semnificaţie. Cehov înţelegea foarte bine dramaturgia.”

15. „ – Piatra există, răspunse Nakata, continuându-şi exerciţiile de înviorare.
Cuvintele sale au sunat ca o teză centrală din filozofia germana a secolului nouăsprezece.”

16. „Nimeni nu o să mă ajute. Cel puţin până acum nu m-a ajutat nimeni şi a trebuit să mă descurc singur. Pentru asta trebuie să am forţă. Sunt ca un corb rătăcit. De aceea mi-am şi ales numele de „Kafka”. „Kafka” înseamnă „corb” în limba cehă.”

17. „ – Îmi cer scuze, dar piatra este cam tăcută.
– Aha, deci este tăcută… După cum arată, aşa ai zice, ce-i drept. Nici să înoate nu prea cred că-i place.”

O contributie Roxa