{RO} Părinţi şi copii – I. S. Turgheniev

1. “Un bun chimist este de douăzeci de ori mai folositor decât cel mai bun poet.”

2. “Timpul, e lucru ştiut, zboară uneori ca pasărea, alteori se târăşte ca viermele; dar omul se simte bine atunci când nu ia în seamă trecerea lui.”

3. “Aţi dori să iubiţi, dar nu puteţi, o întrerupse Bazarov. Iată în ce constă nenorocirea dumneavoastră.”

4. “Te dăruieşti uşor doar atunci când nu eziţi.”

5. “Apariţia bădărăniei e deseori folositoare în viaţă , căci ea slăbeşte strunele prea încordate, potoleşte îngâmfarea, dar şi uitarea de sine, amintindu-le că de fapt, sunt rude apropiate.”

6. “Viaţa fiecărui om atârnă de un fir de păr, o prăpastie fără fund i se poate căsca la picioare în orice clipă, iar el îşi mai născoceşte şi singur tot soiul de neplăceri, îşi otrăveşte existenţa.”

7. “… după mine, mai cuminte e să spargi pietre decât să-i permiţi unei femei să pună stăpânire chiar şi pe vârful unui deget de-al tău.”

8. “Am observat, de altfel, că sentimentele de rudenie au rădăcini deosebit de adânci. Omul e în stare să renunţe la toate, să se lepede de orice prejudecăţi, dar să recunoască, bunăoară, că un frate de-al său care fură batiste e hoţ, asta este peste puterile lui.”

9. “Căci există o perioadă în viaţa femeilor tinere când ele înfloresc deodată, aidoma trandafirilor în toiul verii.”

10. “Vezi, câteodată e bine ca omul să se înşface singur de ciuf şi să se smulgă din locul unde se află, cum smulgi ridichea din răzor.”

11. “În geamantan mi-a rămas un loc gol, pe care-l umplu cu fân. Tot aşa facem şi când e vorba de geamantanul vieţii, adică îl umplem cu orice, numai să nu rămână gol.”

12. “Încearcă dar, să negi moartea! Când te neagă ea, e basta!”

13. “Moartea e o glumă veche, dar nouă pentru fiecare dintre noi.”

14. “Iubirea e o formă, iar propria mea formă a început deja să se descompună.”

15. “Obiceiul de a se lua peste picior, cu un aer de falsă dezinvoltură constituie întotdeauna semnul unor nemulţumiri ascunse sau al unor bănuieli nemărturisite.”

16. “Eu bunăoară, de asemenea gogomani am neapărată nevoie. Că doar nu e treaba zeilor să ardă oale!”

17. “-Ne-a părăsit, bâigui el. Ne-a lăsat, s-a plictisit cu noi! Am rămas singur, singur-singurel! repetă de câteva ori şi de fiecare dată cu mâna întinsă, ca şi cum ar fi arătat undeva cu degetul.
Arina Vasilievna se apropie de dânsul şi, lipindu-şi tâmpla de capul lui încărunţit, zise:
-Ce să-i faci, Vasea? Feciorul e ca aşchia desprinsă de trunchi. Mai bine zis, e ca şoimul: când vrea, zboară, când vrea se întoarce iarăşi. Pe când noi suntem ca două ciuperci pe-o scorbură, stăm alături şi nu ne mai urnim din loc. Numai eu o să rămân aceeaşi mereu pentru tine, ca şi tu pentru mine.
Vasili Ivanovici îşi luă mâinile de pe obraz şi îşi strânse în braţe soţia, prietena lui de-o  viaţă. O îmbrăţişă cu atâta duioşie, cum n-o îmbrăţişase nici în tinereţe, căci, în clipa aceea de amărăciune, ea ştiuse să-i aline durerea şi să-l mângâie.”

O contributie Keke Margeluta