{RO} Clarobscur – Pavao Pavlicic
1. “Bunica alegea intotdeauna drumul cel mai greu, incredintata ca e si cel mai bun si cel mai cinstit, numai pentru ca e cel mai greu.”
2. “Ceea ce e desavarsit nu poate ramane numai un joc. Indiferent daca e dasavarsit in bine sau desavarsit in rau.”
3. “In viata exista diverse posibilitati. Omul trebuie sa-si foloseasca acele insusiri care-i sunt cu adevarat utile, nu toate!”
4. “…cand ai un cusur, atunci e mai bine sa-l scoti in evidenta decat sa-l ascunzi. La fel si cand ai ceva in plus.”
5. “Ce fel de scriitori mai sunt si astia de azi, zicea batranul, de vreme ce scrisul nu le este si soarta? Scriu la metru, vand cu versul, cu darabul, cu foaia.”
6. “Sunt multe lucruri care in natura nu exista in forma lor pura. Nu exista alcool pur, nu exista aur pur. Poate ca insasi logica istoriei creeaza toate falsurile. Poate ca acestea trebuie sa apara asa cum sunt inlocuitorii pe langa produsele naturale. Poate ca acesta este rolul lor. (…) Asta ar insemna ca falsurile sunt la fel de importante ca si documentele autentice si operele de arta originale, iar copiile sunt la fel de valoroase ca si originalele. Ca fac parte integranta din procesul evolutiei si ca fara acestea n-ar exista nimic. De pilda, bacteriile sunt deosebit de importante in natura, desi noua ne sunt daunatoare deoarece ne provoaca angina purulenta. Acelasi lucru se intampla si cu vulturii hoitari, cu toate celelalte lucruri din natura. (…) Totul isi are rostul sau. Fara toate acestea, n-ar mai exista nici aceasta lume, asa cum este ea.”
7. “Pacatul e intotdeauna dulce si creeaza un sentiment de multumire, cel putin la inceput.”
8. “Oare astazi arta lui Rembrandt cotata drept geniala, va fi considerata maine un kitch daca se descopera ca este un fals?”
9. “Noi ne fundamentam concluziile despre istorie cand pe baza unor documente, cand pe baza altora. Le alegem doar pe cele pe care le consideram noi drept autentice si importante. Automat, prin aceasta, le declaram false sau irelevante pe celelalte. (…) In aceasta consta subiectivitatea noastra. Avem un anumit simt al istoriei si un anumit simt al artei care depind mai mult de felul nostru de a fi decat de caracterul documentelor sau al operelor de arta respective.”
10. “Intotdeauna se intampl asa: daca privesti mai indeaproape pe cineva celebru, renumit, nu poti pricepe cu niciun chip cum de poate fi o persoana atat de normala si in realitate de banala, si nu-ti poti imagina cum un astfel de om poate fi unul din factorii vitali ai constiintei a mii si mii de oameni.”
O contributie Keke Margeluta.
2 Comments
celine astras
Am adunat de-a lungul anilor mii de ganduri si framantari, intrebari fara raspuns sau raspunsuri fara intrebari, amintiri placute sau trairi sfasietoare, pline de durere si de patima. Ma cufund mereu in ganduri fara sa-mi dau seama si uneori mi-e teama de mine insami, de propria gandire si ma trezesc mai imbatrinita cu o secunda. Sunt supusa unui viciu, acela de a visa cu ochii deschisi, privesc lumea cu suspinul si surasul ei amar, sunt parca venita din alta lume, parca un misionar biblic ce strabate lumea si incepe s-o schimbe prin felul propriu de a fi si a gandi. Sunt mai aproape de oameni, cand le simt umbra in respiratia mea si prezenta in absenta mea..sunt construita din acelasi aluat, dar miscarea mea e alta. Vorbesc cu oamenii, dar mintea imi spune ca nu e timp de pierdut ..trebuie sa-mi continui miscarea, s-o potolesc doar cu apa si sa merg mai departe…sunt ca o naluca, nimeni nu ma vede, dar toti imi simt prezenta si se inspaimanta sau se mira. Sunt o stafie vie, care e doar un misionar..sunt sortita doar sa intervin..mie nu mie se da voie la nimic din ce e omenesc…rostul meu e altul..si merg mai departe si bat la usi nevoiase, neinsufletite , reci si gri, ca zilele de toamna tarzie. Singura fericire e sa-I fac pe altii fericiti…
Intereactionez destul de bine cu oamenii, imi place sa-I analizez si sa le obesrv reactiile, sa invat limba lor, oriunde m-as afla … In ziua de azi lumea e prea grabita sa mai de-a atentie la detalii..cum vorbim, cum ne imbracam si ce maniere ne-au mai ramas, de fapt ceea ce ne diferentiaza de alte specii. Sunt lucruri pe care oamenii din ziua de azi nu le iau in considerare, sunt lucruri pe care strabunicii nostrii si-au dat osteneala sa le pastreze si sa ni le transmita, insa noi traim si ne comportam contrar lor. Traditiile sunt nici pe departe actuale, doar poate in sate de mult uitate, in locuri in care internetul, wisky-ul si Havana n-au vazut lumina zilei, in care inca Sfanta cruce mai are insemnatate si unde oamenii se tem de blestemele padurii. Acele locuri, inca binecuvantate de Dumnezeu sunt ramasitele unei lumi normale, unei lumi in care tinerii de azi si nu numai traiesc doar virtual si platesc bani grei sa ajunga acolo. Eram copil, si imi inchipuiam ca pot schimba lumea sau devein acel personaj puternic, asa ca in filmele americane. Traiam intr-o lume cenzurata de opinii, pareri si mai ales..mancare. Mi-am inchipuit mereu decand ma stiu, ca viata e altceva, mai presus de iubire nu exista decat nebunia..dar nu mi-am dat seama ca tot ea, iubirea te poate innebuni…intr-un fel sau altul..si suferim cu totii, fara motive, fara putere de moment, fara rationamnet…De ce?
Pingback: