-
{RO} Tropicul cancerului – Henry Miller
1. „La limitele extreme ale spiritualităţii sale, omul se găseşte din nou gol ca un sălbatic. Când îl găseşte pe Dumnezeu, aşa cum se întâmplă, n-a mai rămas nimic din el, doar un schelet. Trebuie să te afunzi din nou în viaţă să pui ceva carne pe tine. Cuvântul trebuie să devină carne, sufletul e-nsetat. Pe orice firmitură îmi vor cădea ochii, voi sări şi-o voi devora. Dacă viaţa e lucrul primordial, atunci voi trăi, chiar dacă trebuie să devin canibal. Până acum, am încercat să-mi salvez pielea, am încercat să conserv cele câteva bucăţele de carne ce-mi ascund oasele. S-a terminat cu asta. Am atins ultimul prag de suportabilitate.…
-
{RO} Iluzii pierdute – Honoree de Balzac
1. “Simt oarecare multumire la gandul ca nu voi mai trai decat in inimile voastre. Acolo imi va fi mormantul… Nici nu-mi doresc altul. Inca o data, adio!… E cel din urma!” 2. “Fata de gravitatea subiectului, s-a scris foarte putin despre sinucidere. N-a prea fost studiata, poate si din pricina ca e o boala greu de studiat. Sinuciderea este urmarea unui sentiment pe care l-am numi, cu voia dumneavoastra, autopretuire, ca sa nu-l confundam cu onoarea. In ziua cand omul se dispretuieste, in ziua cand se vede dispretuit, in momentul cand realitatea vietii e in dezacord cu sperantele sale, omul se ucide si se pleaca astfel in fata societatii,…